Ce inseamna dogmatica ratiunii?

Asociaţia Internaţională a Dogmatiştilor Ortodocşi (International Association of Orthodox Dogmatic Theologians – IAODT), înfiinţată la Arad în anul 2007, odată cu prima sa conferinţă[1] organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea", este, conform statutului său, o comunitate academică de profesori, cercetători şi instituţii implicate în studierea şi predarea Teologiei Dogmatice Ortodoxe. Scopul principal este promovarea cercetării la nivel internaţional, în conformitate cu Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, hotărârile Sinoadelor Ecumenice, scrierile Sfinţilor Părinţi şi cu viaţa liturgică a Bisericii.
Obiectivele Asociaţiei pot fi realizate prin: organizarea regulată (la fiecare doi sau trei ani) de conferinţe internaţionale, la care să fie invitaţi toţi membrii săi; publicarea cercetării academice; evidenţierea dimensiunii practice a Teologiei Dogmatice, pentru a se facilita abordarea problemelor contemporane cu referire la organizarea, disciplina şi misiunea Bisericii; împărtăşirea experienţei, opiniilor şi cooperării cu privire la cercetare şi la formarea continuă a profesorilor şi studenţilor[2].
Din raţiuni practice, cea de-a doua Conferinţă internaţională[3] a Asociaţiei s-a desfăşurat tot la Arad, în anul 2009, unde interesul faţă de acest eveniment a crescut, fapt atestat de numărul profesorilor şi cercetătorilor prezenţi.
A treia Conferinţă a Asociaţiei Internaţionale a Dogmatiştilor Ortodocşi a fost organizată anul acesta la Tesalonic, în perioada 23-26 iunie, prin colaborare cu Academia Ecleziastică din localitate şi cu redacţia revistei teologice franceze Contacts. Tema propusă spre analiză şi dezbatere a fost: Funcţia şi limitele raţiunii în Teologia Dogmatică.
În dimineaţa primei zile, participanţii s-au reunit în Paraclisul Academiei pentru a lua parte la slujba de Te Deum. A urmat deschiderea festivă, în timpul căreia au fost citite mesaje din partea Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic, şi din partea Înaltpreasfinţitului Antimos, Mitropolit al Tesalonicului. Domnul profesor Christoforos Kontakis, rectorul Academiei Ecleziastice din Tesalonic, în cuvântul său de salut a ţinut să precizeze că se simte onorat de prezenţa distinşilor membri ai Asociaţiei şi le urează bun venit. Părintele profesor Ioan Tulcan, decanul Facultăţii de Teologie din Arad şi preşedintele IAODT, a reamintit în mesajul său obiectivele acestei asociaţii înfiinţate la Arad în urmă cu patru ani, apoi a făcut o scurtă prezentare a realizărilor, aducând mulţumiri gazdelor şi organizatorilor pentru primirea călduroasă şi pentru efortul acestora de a menţine continuitatea acestor întruniri. Cuvinte de bun venit s-au adresat şi de domnul profesor Ioannis Kaimakis, decanul Facultăţii de Teologie a Universităţii „Aristotel" din Tesalonic, precum şi de domnul profesor Christos Ikonomou de la aceeaşi instituţie de învăţământ teologic.
Pe parcursul primei zile s-au prezentat următoarele referate: Dr. Pyotr Mikhailov, de la Universitatea Umanistă Ortodoxă „Sfântul Tikhon" din Moscova/Rusia: The Competence of Rationality in Christian Theology according to the Great Cappadocians (Funcţia raţionalităţii în Teologia creştină potrivit marilor Părinţi capadocieni); Dr. Despina Prassas, de la Colegiul din Providence, Rhode Island/SUA: To the Limits of Reason and Beyond: St. Gregory the Theologian’s Theological Orations (Spre limitele raţiunii şi dincolo de acestea: Cuvântările Teologice ale Sfântului Grigorie Teologul); Dr. Peter Bouteneff, de la Institutul Teologic Ortodox „St. Vladimir", New York/SUA: The Transfiguration of Reason in Ps. Dionysius (Transfigurarea raţiunii la Pseudo-Dionisie); Pr. Dr. Ioan Tulcan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea" din Arad: The Importance of Human Reason in Knowing God according to St. Maximus the Confessor (Importanţa raţiunii umane în cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Maxim Mărturisitorul); Dr. Alexey Fokin, de la Institutul Filosofic din Moscova/Rusia: The Rational Methods in Latin Patristic Trinitarian Dogma (Metodele raţionale în dogma trinitară patristică latină); Dr. Michel Stavrou, de la Institutul „St. Serghie" din Paris/Franţa: La raison illuminée par la foi dans la théologie byzantine du XIIIe siècle (Raţiunea iluminată de credinţă în Teologia bizantină a sec. al XIII-lea); Dr. Stavros Yangazoglou, de la Universitatea Greacă din Patras/Grecia: Discours théologique et expérience ecclésiale lors du conflit hésychaste (XIVe siècle) (Discursul teologic şi experienţa eclesială în timpul controversei isihaste a sec. al XIV-lea); Dr. Christoph Schneider, de la Institutul pentru Studii Creştine Ortodoxe din Cambridge/UK: Beyond the Limits of Reason: Reflections on Pavel A. Florensky’s „The Pillar and Ground of Truth" (Dincolo de limitele raţiunii: Reflecţii asupra lucrării lui Pavel Florensky „Stâlpul şi temelia adevărului"); Dr. Pantelis Kalaitzidis, de la Academia Teologică din Volos/Grecia: La théologie comme science et doxologie: logocentrisme, apophatisme et theologie mystique chez quelques théologiens orthodoxes contemporains (Teologia ca ştiinţă şi doxologie: logocentrism, apofatism şi teologie mistică la câţiva teologi ortodocşi contemporani).
În seara aceleiaşi zile, participanţii au vizitat Mănăstirea Vlatadon şi Institutul de Cercetări Patristice găzduit aici. Institutul se află sub patronajul Patriarhiei Ecumenice, fiind condus de domnul profesor Georgios Martzelos. Prin amabilitatea sa au fost vizitate departamentele centrului şi au fost oferite informaţii legate de istoricul, rolul, obiectivele şi manifestările organizate de acest institut.
A doua zi s-au prezentat celelalte referate: Dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea" din Arad: The Function of Human Reason in the God-Man-World Relationship as Reflected in Fr. Dumitru Stăniloae’s Annotations in the Romanian Philokalia (Funcţia raţiunii umane în relaţia Dumnezeu-om-lume, reflectată în notele părintelui Dumitru Stăniloae la Filocalia română); Pr. Dr. Nicolae Răzvan Stan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova: The Function and Limits of Mind in Dogmatic Knowledge According to Father Stăniloae’s Teachings in the Explanatory Notes On Patristic Works Published in the „PSB" Collection (Rolul şi limitele minţii umane în cunoaşterea dogmatică potrivit învăţăturii părintelui Stăniloae exprimate în notele de subsol din colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti"); Pr. Dr. Nikolaos Loudovikos, de la Academia Ecleziastică din Tesalonic: Maximus the Confessor and Thomas Aquinas: The Limitations of Reason in Dogmatic Theology (Maxim Mărturisitorul şi Toma de Aquino: limitele raţiunii în Teologia Dogmatică); Pr. Dr. Nicolae Moşoiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna" a Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu: „We have the mind (noun) of Christ" (1 Co 2:16) – Rational and Spiritual Knowledge of God and of the Creation („Noi avem mintea lui Hristos", (1 Co 2, 16) – Cunoaşterea raţională şi duhovnicească a lui Dumnezeu şi a creaţiei); Dr. Georgios Martzelos, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic/Grecia: Reason and Revelation according to Luther and to the Orthodox Tradition (Raţiunea şi revelaţia după Luther şi după Tradiţia Ortodoxă); Pr. Dr. Adrian Niculcea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Ovidius", Constanţa: Modern Discourse about God: „Natural Theology" or „Biblical Theology" (Barth’s Criticism of „Natural Theology": One Possible Orthodox Response) (Discursul modern despre Dumenzeu: „Teologie Naturală" sau „Teologie biblică" (Critica lui Barth asupra „Teologiei Naturale": Un posibil răspuns orthodox)); Pr. Dr. Valer Bel, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca: The Participative Logic and the Iconic Ontology of Theological – Ecclesial Knowledge (Logica participativă şi ontologia iconică a cunoaşterii teologic-eclesiale); Pr. Dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie a Universităţii Bucureşti (nu a fost prezent, dar i s-a prezentat referatul): The Role and Limits of Reason in Apophatic Knowledge in the Thought of Fr. Dumitru Stăniloae (Rolul şi limitele raţiunii în teologia apofatică în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae); Dr. Aristotle Papanikolaou, de la Centrul Teologic Lincoln a Universităţii Fordham, New York/SUA: The Role of Reason in the Formulation of the Dogma of the Trinity (Rolul raţiunii în formularea dogmei trinitare). Prezentările au fost urmate de întrebări şi discuţii pe marginea temelor tratate, apreciindu-se beneficiile multiple pe care le aduce o astfel de manifestare pentru cercetarea teologică.
Dimineaţa celei de-a treia zi a fost dedicată problemelor administrativ-organizatorice, Adunarea generală a Asociaţiei fiind prezidată de către comitetul director format din: Pr. Prof. Ioan Tulcan – preşedinte, Prof. Michel Stavrou şi Prof. Peter Bouteneff – vicepreşedinţi, oficiul de secretariat fiind îndeplinit de către Pr. Lect. Filip Albu. A fost elaborat un document final ce urmează a fi dat publicităţii. S-a făcut o dare de seamă privind bugetul Asociaţiei; au fost admişi noi membri (printre care şi domnul asistent dr. Ciprian Toroczkai de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna" a Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu) şi s-au purtat discuţii privind data, locul şi tema viitoarei conferinţe din anul 2013. Intenţia mai veche privind înfiinţarea unei reviste a fost rediscutată, o comisie de analiză fiind instituită acum pentru studierea diferitelor posibilităţi de materializare a acestei iniţiative. După încheierea şedinţei, participanţii au făcut un pelerinaj la Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul" din Veria, la peştera Sfântului Grigorie Palama din apropiere, apoi în oraşul Veria la cele mai importante obiective: locul de unde a predicat Sfântul Apostol Pavel, precum şi la câteva biserici şi paraclise din oraş. Încheierea conferinţei s-a făcut duminică, 26 iunie, odată cu participarea la Sfânta Liturghie oficiată în paraclisul Academiei din Tesalonic.
Comunicările au făcut referire, aşa cum se poate observa din titlurile lor, la o lungă perioadă de timp, începând cu epoca apostolică, scrierile Sfinţilor Părinţi din epoca sinoadelor ecumenice, perioada bizantină târzie, teologia occidentală, precum şi la autori ortodocşi din secolul al XX-lea, în special: George Florovsky, Vladimir Lossky, Sergei Bulgakov şi Dumitru Stăniloae. Tematica abordată şi mai ales accentul pe raţionalitatea lumii sunt de mare actualitate, fiind împreună cu apofatismul premise sigure de dialog cu ştiinţele exacte. Fizica cuantică ne descoperă faptul că natura este un ansamblu unde totul este în relaţie. „La originea lumii nu stă hazardul, ci o ordine superioară tuturor celor pe care noi putem să ni le imaginăm: ordinea supremă care reglează constantele fizice (h, c, g), condiţiile iniţiale, comportamentul atomilor şi viaţa stelelor (…) ordinea se află acolo, eternă şi necesară în spatele fenomenelor, foarte sus deasupra universului, dar prezentă în fiecare particulă. Sub faţa vizibilă a realului există deci ceea ce grecii numeau logos, un element inteligent, raţional, care reglează, dirijează şi însufleţeşte lumea şi care face ca această lume să nu fie haos, ci ceva ordonat"[4]. Viaţa însăşi este o minune, aşa cum considera şi Francis Crick, biolog, laureat al premiul Nobel pentru descoperirea A. D. N.-ului: „Un om onest, înarmat cu toate cunoştinţele la îndemână astăzi, va trebui să afirme că originea vieţii pare să ţină de miracol, atât de multe sunt condiţiile care trebuie reunite pentru a fi putut să apară"[5]. Iar cel mai cunoscut teolog român afirma: „Cosmosul şi natura umană ca intim legată de cosmos sunt imprimate de o raţionalitate, iar omul – creatură a lui Dumnezeu – e dotat în plus cu o raţiune capabilă de cunoaştere conştientă a raţionalităţii cosmosului şi a propriei sale naturi (…). Noi considerăm că raţionalitatea cosmosului e o mărturie a faptului că el e produsul unei fiinţe raţionale, căci raţionalitatea, ca aspect al realităţii menite să fie cunoscută, este inexplicabilă fără o raţiune conştientă care o cunoaşte de când o face sau chiar înainte de aceea şi o cunoaşte în continuare concomitent cu conservarea ei. Pe de altă parte, cosmosul[6] însuşi ar fi fără sens împreună cu raţionalitatea sa, dacă n-ar fi dată raţiunea umană care să-l cunoască pe baza raţionalităţii lui"[7].
Raţionalitatea lumii se datorează raţiunilor (logoi)[8] sădite de Logos-ul dumnezeiesc. Pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul, logos-ul unui existent este principiul sau raţiunea sa esenţială, ceea ce-l defineşte fundamental şi-l caracterizează ca atare, şi, de asemenea, finalitatea sa, pe scurt raţiunea sa de a fi în dublul sens menţionat. Principiul şi finalitatea sa sunt în Dumnezeu, de aceea cuvântul logos are şi un sens duhovnicesc. Faptul că orice există corespunde unui logos face ca diversitatea lumii create şi singularitatea fiecărui existent să fie fondată în Dumnezeu[9]. Această valorizare a particularului, care conservă independenţa şi existenţa individuală a celor create, se opune fundamental concepţiei platoniciene potrivit căreia particularul este o cădere din universal (Ideile sau Esenţele). Orice existent are în acelaşi timp un logos care-l situează într-un gen (genos), într-o specie (eidos), şi care-i defineşte esenţa (ousia) sau natura (physis) (Sfântul Maxim se referă adesea la acest logos fundamental al naturii – logos tes physeos), un logos care-i defineşte constituţia (krasis), logoi care-i definesc puterea, respectiv lucrarea, pasiunea, şi, de asemenea, ceea ce-i este propriu în legătură cu cantitatea, calitatea, relaţia, locul, timpul, poziţia, mişcarea, stabilitatea[10], precum şi un mare număr de alţi logoi care corespund calităţilor sale multiple. În conformitate cu toţi aceşti logoi, toate cele ce există „au o ordine şi o permanenţă, şi nu se îndepărtează cu nimic de proprietatea lor naturală, nici nu se schimbă în altceva, nici nu se amestecă"[11]. Anumiţi logoi au astfel o funcţie particularizantă, pentru ca lucrurile să nu se confunde, iar alţii au o funcţie unificatoare, pentru a se ajunge la o unitate supremă[12], în lume existând în acelaşi timp „o diferenţă indivizibilă" şi o „particularitate inconfundabilă"[13]. Unitatea desăvârşită a logoi-lor este realizată în şi prin Logos-ul, Cuvântul lui Dumnezeu[14], Care este începutul şi sfârşitul (finalitatea) tuturor logoi-lor[15], întrucât sunt conţinuţi şi subzistă în El înainte ca toate cele create să fi fost aduse la existenţă[16]. Prin urmare, orice creatură există, prin logos-ul său, virtual în Dumnezeu mai înainte de veci, dar în mod actual, potrivit aceluiaşi logos, începe să fie atunci când Dumnezeu, potrivit înţelepciunii Sale, a socotit oportun s-o creeze[17]. „Momentul favorabil" conţinut în logos-ul fiecărei creaturi transformă o viziune cronologică în împlinirea „kairologică" şi eshatologică a timpului, succesiunea în trecere, în „paşte". Odată create potrivit unui logos, Dumnezeu, prin Providenţa Sa, le conservă, le actualizează potenţialităţile (creaturile înzestrate cu raţiune şi cu liber-arbitru contribuie ele însele la această actualizare) şi le conduce înspre Sine[18].
Făptură raţională, omul, creat după chipul Logos-ului dumnezeiesc, este capabil să perceapă raţiunile (logoi) creaţiei, deoarece aşa cum ne învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Dacă înaintăm drept, conform raţiunii şi firii, spre ceea ce reprezentăm prin fiinţă şi raţiune, vom cunoaşte şi noi printr-o simplă atingere (aple prosbole), fără nicio iscodire, care singură prilejuieşte greşeala şi rătăcirea, toate în mod divin (theoeidos), atât cât ne e cu putinţă, nemaipersistând din pricina neştiinţei în mişcarea din jurul lor, ca unii ce ne-am unit mintea şi raţiunea noastră cu Mintea (Nous) cea mare, cu Raţiunea (Logos) şi Duhul (Pneuma), mai bine zis pe noi întregi cu Dumnezeu întreg, ca un chip cu modelul lui"[19]. Totodată, după cum observa părintele Stăniloae, raţionalitatea lumii nu este o realitate închisă în sine, ci, dimpotrivă, ne duce la taină, la taina creatului care nu e prin sine, ci presupune o existenţă prin sine din eternitate, deci la taina lui Dumnezeu, ca explicare raţională a tainei creaţiei. De aici complementaritatea dintre exprimarea raţională (catafatică) şi cea mistică (apofatică) cu privire la Dumnezeu, om şi creaţie. Pe măsura efortului etic-ascetic în ambianţa vieţii liturgice, omul poate primi, pe lângă darul cunoaşterii raţionale, şi darul simţirii înţelegătoare sau simţirea minţii (aisthesis noera), expresie folosită de mai mulţi Sfinţi Părinţi pentru a indica nu o simplă înţelegere teoretică, de la distanţă, ci o sesizare a prezenţei lui Dumnezeu cu sufletul, cum sesizează omul prin simţuri realităţile materiale, „un contact direct al minţii cu realitatea spirituală a lui Dumnezeu, nu o simplă cunoaştere de la distanţă. Este ceva analog cu «înţelegerea» unei persoane cu care eşti în contact"[20].
Chiar dacă prin conferinţa de la Tesalonic nu s-a putut epuiza o temă atât de vastă, considerăm că referatele, care sunt în curs de publicare, vor impulsiona continuarea cercetărilor în domeniul antropologiei teologice şi în cel al cosmologiei (ktisiologiei) creştine, precum şi dialogul cu celelalte discipline teologice şi cu ştiinţele exacte.