in vestitorii doi băieţi au pornit să colinde: Ionică, mezinul, şi fratele mai mare, Vasile. Au plecat peste câmpuri cu steaua să ajungă în sat, în Viişoara.
Însă vine noaptea, drumul e lung, pare că nu se mai sfârşeşte, copiii se tem că s-au rătăcit pe întinderea de zăpadă. Înaintează totuşi, înfricoşaţi, prin frigul aspru, clopoţelul stelei îi însoţeşte firav.
Într-un târziu se zăresc luminile satului. Intră într-o ogradă, sunt primiţi în casa unei familii tinere. Aici sunt rugaţi să cânte, clopoţelul stelei sună sub candelă şi cântecul simplu vine să le umple sufletele „de mângâiere şi lumină".
Cei doi copii răspund la întrebările gospodarului, întrebări aproape ritualice pentru ca apoi să poată în sfârşit răsuna cântecul „acela cu Domnul nostru isus din "vetleem
Privirile se înalţă spre icoane, spre chipul Maicii Domnului cu pruncul la sân, în timp ce cântecul îi aduce laolaltă, îi apropie pe străinii veniţi din noapte şi necunoscuţii care le-au deschis uşa casei.
anonim_4396 întreabă:
MariaMaryy întreabă:
10Bubico întreabă: