Care e diferenta dintre ceaiul verde, cel negru, cel rosu si cel alb? Ma refer aici la efectele lor asupra corpului uman.

Puteai sa cunosti raspunsul de unde l-a luat "Delia75", dar eu te intreb exista ceai alb?

Pai... ceaiul verde are o dubla actiune de favorizare a frumusetii, din interior si din exterior... pe langa efectele sale benefice asupra corpului si a psihicului-spiritului deja mentionate, el poate fi utilizat si extern, contribuind la frumusetea infatisarii... ceaiul negru numit rosu de catre chinezi este un ceai fermentat care previne si trateaza foarte multe afectiuni, avand o mare valoare medicala... efectul ceaiului alb asupra bacteriilor este foarte laudat de catre specialisti... gustul ceaiului alb difera de cel al ceaiului verde prin faptul ca are o savoare aparte si e mai usor, mai dulce.

Da elena... exista... dar este foarte rar si este si f scump totodata
" Ceaiul alb se produce din planta de ceai denumita Camellia sinensis si nu este prelucrat sau supus fermentarii. Aceasta planta creste in 50 de tari, in special in India si China. Ceaiul se obtine din mugurii si frunzele tinere ale plantei, intr-o anumita perioada a anului, ceea ce il face sa fie mai rar fata de alte tipuri de ceai. Pe urma, planta culeasa este tinuta la abur si uscata. Asta ii conserva din calitati. De exemplu, ceaiul negru este procesat prin fermentatie, cel verde nu se lasa la fermentat, iar cel alb are parte de prelucrarea cea mai putin distructiva. "

Ceaiul provine din arbustul numit Camellia Sinensis care creste in aproape 30 de tari, in special in cele cuprinse intre Tropicul Racului si Tropicul Capricornului. Principalele trei categorii de ceaiuri, verde, negru si maroniu, sunt facute din aceleasi specii de plante. Diferentele majore dintre ele provin din metodele diferite de procesare la care sunt supuse frunzele de ceai. Ceaiul negru este supus la o oxidare de mai multe ore, ceaiul maroniu la o mai mica oxidare, in timp ce ceaiul verde nu este oxidat deloc.

Green tea. Ceaiul verde este cules si apoi uscat rapid, fie prin prajire, fie prin aburire sau prin coacere in cuptor. Toate beneficiile frunzei sunt pastrate inauntru. Deoarece frunza este atat de delicata, ceaiul nu trebuie pregatit in apa fiarta pentru a nu distruge calitatea si nota subtila a ceaiului. Ceaiul verde are un termen de valabilitate foarte redus – nu ramane proaspat foarte mult timp. Dat fiind nivelul foarte mare de polifenoli, se crede ca acesta este ceaiul cu cele mai multe indicatii terapeutice. Frunzele de ceai verde nu sunt oxidate si au nivel de cofeina mai scazut decat alte tipuri de ceai.

Chiar daca ceaiul verde nu este oxidat ca si cel negru sau cel maroniu, nu inseamna ca procesul de pregatire este mai simplu sau ca ocupa mai putin timp. De exemplu cel mai bun ceai verde japonez trece prin sapte precese diferite de uscare si rulare. Ceaiul verde se prezinta in multiple forme si marimi – plat, rulat in ace subtiri, granulat, amestecat cu orez prajit, pudra sau creponat. Numele ceaiurilor sunt date de originea lor. Ceaiul verde este calificat dupa mijloace foarte subiective bazate pe calitatea cestii de ceai precum si alti factori. Primele frunze si muguri culese, de obicei la inceput de aprilie, sunt cele mai apreciate, dar si cele mai scumpe.

Ceaiul verde se afla inscris in meniurile restaurantelor chinezesti si japoneze de foarte multi ani. Oamenii priveau, insa, acest tip de ceai ca pe o bautura specific asiatica, nedemna de interesul consumatorului american. Apoi presa a inceput sa agite apele si asa s-a schimbat si conceptia oamenilor despre ceaiul verde. Consumatorii sunt atenti la articolele din ziare, reviste sau televiziune cu privire la agentii de prevenire a cancerului pe care ii contine ceaiul verde. Dar ceaiul verde este mai mult decat un tonic. El este de asemena o bautura savuroasa care incanta oamenii de mai bine de 5 000 de ani. Majoritatea ceaiurilor verzi (94%) sunt importate din China, celelalte provenind din Japonia sau Brazilia. Ceaiul verde reprezinta urmatorul „big boom" in consumul de ceai.

Oolong tea (ceai maroniu sau de culoarea chihlimbarului cultivat in China si Taiwan, partial fermentat inainte de a fi uscat) este un ceai care se ruleaza cu blandete permitand uleiurilor esentiale sa interactioneze cu aerul si sa oxideze incet. Acest proces confera fruzei o culoare inchisa, cu timpul producand raze distinctive. Cand frunza a atins gradul optim de oxidare este incalzita, intr-un proces numit „panning" (prajire) pentru a stopa oxidarea. Apoi este rulata pentru a lua forma finala a ceaiului. Ceaiul rezultat poate avea culori intre verde si negru in functie de metoda de prelucrare. Acest ceai este prelucrat manual, impunand un proces de munca intensiva. Preparatorul de ceai trebuie sa estimeze cu grija multe elemente in cele cateva ore de la culegerea frunzei, inclusiv conditiile meteo, calitatea frunzei, si timpul in care aceasta oxideaza.

Cele mai bune ceaiuri Oolong sunt preparate si servite in stilul Gongfu pentru a savura complexitatea gusturilor si mirosurilor.

Black tea. Ceaiul negru, sau ceaiul rosu asa cum este el cunoscut in China, reprezinta rezultatul unei oxidari complete a frunzelor inainte de a fi arse. Mai intai frunza este lasata sa se ofileasca, pirzand din umiditate, rigiditate si mai ales din greutate. Apoi este rulata, eliberand uleiuri esentiale in aer si incepand procesul de oxidare. La final frunza este incalzita pentru a stopa procesul de oxidare, selectata pe grade de calitate si impachetata. Ceaiurile negre sunt consistente si capabile in acelasi timp sa se opuna adaugarii de indulcitori si lapte.

Alte categorii de ceai

White tea. Ceaiul alb suera un proces minim de procesare – in general doar uscare la aer. Ceaiul alb de cea mai buna calitate este cel cules inainte ca frunza sa ajunga la maturitate cand inca mai are pe ea puf alb matasos. Dintre toate ceaiurile, cel alb contine cel mai scazut nivel de cofeina. Aceste ceaiuri nu trebuie pregatite cu apa fiarta.

Pu-erh. Acest ceai provine din Yunnan, China si Tibet. Pu-erh este pretuit de generatii intregi pentru savoarea sa deosebita si pentru proprietatile sale care contribuie la pastrarea sanatatii. Pu-erh este totusi necunoscut in Statele Unite, iar gustul sau tare este adesea greu de apreciat de catre vestici.

Se prepara conform unei tehnici stravechi care implica maturizarea frunzelor. Acest ceai, incepe ca un ceai verde nu este in totalitate ars ca alte ceaiuri verzi. Frunzele umede sunt lasate sa se maturizeze. In timpul procesului de maturizare, ceaiul isi schimba culoarea de la verde la o culoare puternic rosiatica. Acest proces de maturizare este unic printre ceaiuri. Multe alte ceaiuri nu suporta procesul de maturizare. Unele ceaiuri pu-erh pot atinge chiar si 50 de ani vechime. Pu-erh este adesea turnat in caramizi. In antichitate, in China, caramizile permiteau transportul ceaiului cu usurinta in conditii dificile.

Am citit recent ca ceaiul rosu ar fi cel mai bun, din toate punctele de vedere. nu stiu daca i adevarat, dar nu gasesc nicaieri.

Ceaiul rosu este acelasi cu ceaiul negru