Dupa partile de vorbire prin care se exprima atributul poate fi: adjectival, substantival, pronominal, verbal, adverbial, interjectional. Prin urmare, aceste parti de vorbire pot avea functie de atribut.
Ex: cuminte, harnic, intelept, etc. - adjective propriu-zise cu functie sintactica de atribut adjectival. Copilul cuminte asculta sfaturile parintilor.
In fata mea mergeau doi tineri. doi - numeral cardinal propriu-zis, cu functie de atribut adjectival
Cartea copilului este pe masa. copilului - substantiv comun simplu, articulat hotarat cu functie de atribut substantival genitival.
Camera lui este ordonata. lui - pronume personal cu functie de atribut pronominal genitival.
Placerea de a canta la pian este mare. de a canta - verb la modul infinitiv cu functie de atribut verbal.
Baiatul de acolo este colegul meu. de acolo -adverb precedat de prepozitia de, cu functie de atribut adverbial.
La usa rasuna usor bataia "cioc! cioc! cioc!"
cioc! cioc! cioc! - interjectie cu functie de atribut interjectional.
Si exemplele pot continua, deoarece sunt multe alte forme de atribut, in functie de caz (dativ, acuzativ)
AndreeaSorina2000 întreabă: