Momentul in care voi spune in fata intregii Romanii anumite lucruri si toti, umili fiind, vor raspunde in cor : Are dreptate.
Astept sa am o familie fericita, mama si tata sa nu se mai certe... nu se va intampla niciodata.
Imi astept tatal care stiu ca nu va mai veni niciodata [a murit anul trecut ] si copilaria.
"Asteptarea" mea nu-i mare deloc. Am avut un "lucru", a plecat, a revenit sub alta forma, si iar a plecat. Si mai revine. Dar niciodata ca prima data. Ai inteles ceva?
Jur ca n-am baut decat Pepsi.
Cred ca astept schimbarea trecutului, dar niciodata nu as putea sal schimb si as astepta ca cei dragi mie care nu mai sunt printre noi sa ne vorbeasca si sa ne spuna ca acolo unde sunt le este bine.
User20121610 întreabă:
roby223 întreabă: