Declinarea este un termen lingvistic care se referă la flexiunea substantivelor, articolelor, numeralelor, adjectivelor sau pronumelor, indicând aspecte precum număr (de obicei, singular/plural), caz (subiect, obiect, etc.), genul gramatical și posesiune.
Limba română are în mod tradițional trei declinări, depinzând de terminația lor la nominativ singular:
declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (neaccentuat -a, accentuat -a). Exemple: mamă, perdea etc. Sau substantive masculine aberante (papă, popă etc.)
declinarea a II-a: substantive comune, masculine, neutre, terminate în consoană, dură sau muiată, -u (semi)vocalic, -i vocalic accentuat și -i semivocalic. Exemple: bărbat, leu, taxi, convoi. Sau substantivele comune neutre terminate în -o accentuat sau neaccentuat. Exemple: tango, radio, zero.
declinarea a III-a: substantive comune masculine, feminine și neutre terminate în -e neaccentuat. Exemple: pepene, vulpe etc.
GeOrGiAnA_7466 întreabă: