Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie.
GRANDOMANÍE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanță deosebită propriei personalități; (p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].
Divy întreabă: