Consider că, a fi un om matur emoțional, înseamnă să poți trece peste orice obstacol ți-l da viața, fără a fi răpus de ceva la maxim, și a știi să te ridici de fiecare dată mai puternic decât ai fost înainte!
Maturitatea emotionala vine cu indiferenta, ori satulia de orice situatii, zic eu, iar astea le capeti cu timpul. Ar fi acea bariera rationala care blocheaza falsele emotii instinctuale.
De exemplu, ca am intalnit unul recent, in clasa ai colegul care se face nesuferit lumii, nu stii ce-i cu el ca se baga in discutiile altora [care apoi degenereaza in certuri] si cand ceilalti ii zic ca este nesuferit sau incearca sa-i explice unde greseste, el considera ca lumea il "agreseaza", [aka, cum ii zice el, "bully"]; el zice ca lumea-i de vina dar nu isi recunoaste defectele, iar apoi se plange unde apuca atunci cand vin oamenii sa-i zica ce-i in neregula cu el: asta-i o forma de imaturitate emotionala - partea cu plansul unde apuca, si pe langa asta faptul ca nu stie unde sa traga linia cand se cearta sau greseste, dar in special ca el considera ca lumea ii face "bully" cand doar ii arata unde greseste.
Maturitatea emoțională implică în primul rând o cunoaștere de sine care să-ți permită să identifici emoțiile prin care treci. De asemenea, prin analizarea acestor emoții se dezvoltă și o metodă de a le controla, căci doar ce cunoaștem putem controla și manipula. În al doi-lea rând, maturitatea emoțională implică și tăria de caracter necesară pentru a lua deciziile corecte indiferent de emoțiile sub influența cărora suntem, decizie care trebuie să fie rațională și bazată pe o analiză atentă a situației încât să se determine calea cea mai avantajoasă de urmat. Cu alte cuvinte, după părerea mea, un om matur emoțional trebuie să fie capabil să-și suprime emoțiile când este necesar și să gândească la rece. Asta nu înseamnă însă că o persoană matură emoțional trebuie să fie mereu rece și calculată, mai degrabă, o astfel de persoană, trebuie să fie capabilă să identifice momentele în care este ok să te lași în voia emoțiilor și momentele în care acest lucru poate să-i dăuneze ca persoană fiind necesară o gândire la rece. O persoană matură emoțional nu caută fericirea în lucrurile materiale căci știe deja că această fericire este trecătoare, efemeră, ci se folosește de lucrurile materiale pentru a-și atinge obiectivele, obiective care generează emoții mult mai pozitive și persoana se simte mult mai împlinită decât dacă ar fi primit un sac de bani. Pentru o persoană matură emoțional, lucrurile materiale cum ar fi banii nu sunt decât un mod de a-și realiza visele, nu reprezintă scopul întregii vieți pentru că o astfel de persoană e conștientă de faptul că viața înseamnă mult mai mult decât banii.
O persoană matură emoțional trebuie să fie capabilă să treacă peste orice obstacol, un deces în familie, o boală gravă, etc, acest lucru se face analizând emoțiile, gândind la rece și fiind capabil de a-ți disciplina propria minte astfel încât să nu cazi în adâncurile disperării prin dezvoltarea unei obsesii față de acea emoție. Dacă te gândești mereu la pierderea suferită atunci emoția se intensifică, capătă proporții și se rostogolește prin mintea ta ca o avalanșă scăpată de sub control, schimbând complet starea mentală a individului și cauzâd în final tulburări psihice de care e foarte greu de scăpat. O persoană matură emoțional, nu numai că trece peste marile greutăți ale vieții însă este capabilă să învețe o lecție din experiența pe care a avut-o, lecție care va rămâne mereu cu acea persoană și care va face ca psihicul persoanei respective să devină mai puternic, După un deces în familie, singurul lucru pe care poți să-l faci de exemplu este să analizezi emoțiile pe care le ai, punânduți diverse întrebări existențiale, însă în final trebuie acceptat faptul că viața e trecătoare, toți vom muri într-o zi, iar cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru cei plecați dintre noi este să trăim în continuare și să păstrăm amintirile frumoase împreună, să nu ne focusăm doar pe teribila experiență a morții.
O persoană matură emoțional are încredere în sine și în propriile păreri fiind indiferentă la bârfă și la părerile altora despre el. Practic, un individ matur emoțional pune mai presus de orice părerile și emoțiile proprii și se bazează pe acestea cu încredere în loc să se ia după sfaturile unuia sau altuia. În cazul în care simte că are nevoie de sfaturi, acel individ analizează cu atenție sfaturile primite și folosește ce crede el că e mai bine în situația respectivă, nu se bazează pe primul sfat primit sperând că cineva îi va lua responsabilitatea de pe cap și că totul va fi bine. De asemenea, un individ matur emoțional e capabil să-și recunoască slăbiciunile, precum și să-și asume orice acțiune, fie aceasta bună sau rea, încercând să repare lucrurile mai degrabă decât să le ascundă sub preș.
Cel mai important lucru însă, și primul pas în a atinge maturitatea emoțională, este sinceritatea față de sine însuși. Din păcate, observ că multă lume preferă să-și suprime emoțiile, să se mintă pe sine însuși doar pentru a avea iluzia că lucrurile sunt altfel, iluzie care într-o zi se va sfărâma iar consecințele pot fi dintre cele mai neplăcute.
Sa iti intelegi sentimentele tale si pe ale altora
Sa nu iei decizii bazate doar pe sentimente
Sa iti poti controla emotiile si sa nu fac faci crize de nervi ca un copil de 3 ani (desi daca faci pentru ca nu te poti abtine se numeste TRAUMA, un om matur daca observa ca are asa ceva merge si incearca sa trateze problema asta la psihiatru, psiholog)
Alkatraz întreabă:
stefanst2312 întreabă: