Este un articol vechi, dar merită a fi puțin comentat.
Darwin a luptat o viață întreagă împotriva lui Dumnezeu. Dar pe patul morții și-a predat viața în mâna Creatorului său.
Darwin nu a mai putut să șteargă răul pe care l-a lăsat în urmă. El va fi mântuit; dar ce se va întâmpla cu cei care au crezut și vor crede în teoriile lui? O mare de suferință ce nu poate fi exprimată în cuvinte.
De aceea mântuirea este individuală, personală.
El s-a lăsat în cele din urmă convins că Dumnezeu este tot atât de real precum este și el.
Un exemplu de felul acesta este și în Sfânta Scriptură, unde timp de 50 de ani, un împărat al lui Israel a dus tot poporul în idolatrie jerfind pe copiii poporului în foc în cinstea unui zeu păgân la care se închinau popoarele dimprejur. La sfârșitul vieții lui i-a părut rău de ceea ce a făcut. Și Dumnezeu a avut milă de el. Totuși, pentru că Dumnezeu este drept și nu va lăsa nepedepsit răul făcut, în scurt timp a apărut robia poporului Israel care a durat 70 de ani. Templul a fost dărâmat, și a fost reconstruit după cei 70 de ani de robie babiloniană.
Când un om cu influență face răul, ceilalți nu trebuie să cedeze principiilor, pentru că vor fi si ei pedepsiți. Darwin a făcut ce a făcut; dar dacă ceilalți nu vor judeca lucrurile în mod rațional, sănătos, va fi alegerea lor dar vor fi trași la răspundere.