Cine imi poate da si mie rezumatul de la La Vulturi si Moara lui >Califar?:

Gala GALACTION La Vulturi
A fost publicata in anul 1912 in revista Viata romaneasca", fiind inclusa, ulterior, in volumul de debut al autorului Bisericii(a din razoare (1914).





Nuvela La Vulturi! este o admirabila sinteza a suferintelor milenare ale poporului roman. Tema nuvelei o constituie evocarea unui episod din lupla pentru independenta nationala a locuitorilor Tarii Romanesti, la inceputul veacului trecut.



Nuvela se deschide cu un frumos tablou de natura. La realizarea Iui contribuie, in mod admirabil, contrastul dintre diferitele elemente ale reliefului: intr-o zi cu soare, culmile Seri-petului, colturoase si limpezi ca o cununa de securi", ni se dezvaluie, ca o mareata construc-. tie, adunata de jur-imprejurul unei palme de pamant, locuite de un pumn de oameni". Acest loc se numeste Iablani-cioara, de la numele pa-raului care izvoraste, de undeva, din munte. Pe langa parau coboara o carare, singura mai lesnicioasa, dar chinuita", ca si viata oamenilor care traiau aici, in cateva case, intemeiate in acest cuib de vulturi". Existenta locuitorilor era permanent amenintata de invazii straine, de jaf si de. moarte.



Autorul isi opreste privirea asupra baciului Danila, starostele ciobanilor din partea locului", om care indurase de-a lungul vietii multe suferinte si incercase multe vaduri de amaraciune". in tinerete, Danila agonisise de trei ori avere si tot de atatea ori fusese jefuit de turci.



Deznadajduit, si-a parasit locurile natale si s-a retras in munti, ca sa nu mai vada plaiul si silnicia de pe el". Ajuns la izvorul Iablani-eioarei, el s-a facut cioban, reusind cu timpul sa-si refaca gospodaria, isi rostuieste copiii, dar nu ii este dat sa cunoasca tihna nici la cei 80 de ani ai sai.



La vestea izbucnirii revolutiei lui Tudor Vla-dimirescu, Danila i-a trimis la lupta pe cel mai drag dintre ginerii sai, pe Paun Ozun, si pe alti zece voinici, pentru a-1 sluji pana la moarte" pe domnul Tudor".



De mai multa vreme Danila nu primise nicio veste de la Paun Ozun, dar stia sa-si ascunda ingrijorarea si s-o imbarbateze pe fiica sa, Agripina, sotia lui Paun. Ea avea trei copii: Ma-riuca, Vlad si Paunas, care era abia de doua luni".



Pacea adanca" a locurilor este sfasiata, pe neasteptate, de un strigat care anunta invazia turcilor: Fugiti! Fugit.il Vin turcii."



Smulsa din indeletnicirile ei cotidiene, de gospodina si mama iubitoare, Agripina traieste groaza invaziei. Reactiile ei sunt febrile, disperate: tresari", groaza vestei se prefacu deodata in groaza faptului vazut cu ochii!".



Agripina isi ia cei trei copii si pleaca spre munte, suind pieptis coastele abrupte ale Scripetului, in speranta ca nu va (i ajunsa din urma de turci si se va putea adaposti la stanele ciobanilor. impovarata cu Paunas in poala, tinandu-i si pe ceilalti doi, Agripina urca cu greu cararea, care scoate sufletul din om", sfasiata de spaima, asaltata de ganduri nebune. Descrierea drumului, realizata cu lux de amanunte, redand cu mare arta dramatismul situatiei, spaima si indarjirea femeii, constituie partea cea mai tulburatoare si cea mai bine realizata a nuvelei.

Disperata ca nu mai poate inainta cu toti copiii, Agripina il ascunde pe cel mic, pe Paunas, intr-o capita de fan din apropierea stanii si merge mai departe, cu ceilalti doi, Mariuca si Vlad, la Mos Danila. Acesta, cufundat in gandurile negre, provocate de lipsa vestilor de la Paun Ozun, este trezit la realitate de plansul Mariucai si de figura ravasita a Agripinei. Batranul ii strange in graba pe ciobani si, inarmati cu llinle, pleaca spre poiana, dupa micutul Paimas. Ajuns la locul unde fusese ascuns micutul, nu mai gaseste decat scutecele inrosite de sange ale copilului si o larga spul-beratura de fulgi cenusii, ca dupa o incaierare de vulturi". Valoarea simbolica a destinului copilului se desprinde din comentariul scriitorului: Pasarile cerului cobora sera in poiana si smulsesera pe Paunas din zbuciumul plansului, din durerile foamei si din toi vaietul si chinul unei vie{i omenesti, in mijlocul unui popor nenorocit si rob inca pe multa vreme!"



Batranul, in fata imaginii carpelor insangerate, isi ridica disperat mainile spre cer si il implora pe Dumnezeu sa puna capat, o data pentru totdeauna, nenorocirilor care s-au abatut asupra tarii si a oamenilor: Ajunga atata risipa, alata jaf la vulturi! din mana bietei tari si din carnea noastra!".


MOARA LUI CALIFAR
De GALA GALACTION

In prima parte a povestirii este prezentat iazul langa care se afla moara lui califar.Mosnegii din alautesti,
Spuneau ca mos Califar si-a vandut sufletul SATANEI pentru niste veacuri de viata. Iazul si moara lui Califar era locul unde stapanea raul si intunericul, se spune ca fundul iazului era plin cu oasele tineriilor care au vrut sa se procopseasca.Multi au vrut sa se procopseasca, printre acestia se afla si Stoicea care era foarte puternic si istet.Acesta era un copil al nimanui care si-a pierdut parintii, acesta lucra in sat unde pazea animalele taranilor, el a vrut sa se procopseasca deoarece nici o fata nu dorea un baiat sarac.De aceea acesta a pornit spre moara luiCalifar. Dupa ce a mers o jumatate de zi,acesta s-a pus sa se odihneasca,cand soarele i-a ajuns pe obraji el s-a trezit si a pornit spre moara, dupa un timp a ajuns, cand l-a vazut mos CALIFAR A RAMAS UIMIT CUM A avut curaj sa calce pe meleagurile acele.Stoicea i-a spus mosului ca vrea sa se imbogateasca,acesta a spus ca este de acord si la invitat la masa,atunci tanarul s-a dus sa se spele,cand si-a clatit fata cu putina apa acesta a auzit un glas,dupa care s-a trezit sub un copac
Si incepuse sa ploaie in timp ce isi cautase un adapost a auzit un tipat de femeie care era atacata de o ursoaica, Stoicea ia sarit in ajutor si a omorat bestia, el a aflat ca tinara era fata boierului ROVINE.INTRE timp a sosit si boierul si i-a spus ca in schimbul salvarii ficei sale i-o va da in casnicie.
Cei doi au trait fericiti pana intr-o buna zi cand au atacti de tatari cand acestia au navalit in cas Stoicea a fost lovit de un vant puternic si dfoborat dupa care s-a trezit sin vis.Cand s-a trezit l-a intrebat pe mosCalifar unde ii sint averile,sotia,copii,acesta i-a spus ca aceasta a fost procopseala.
Acesta i-a zis mosului ca vrea sa moara cu el,dar mosul i-a spus ca el nu poate sa moara doar daca este omorat,Stoicea a luat un ciocan si i-a dat in cap omorandul,ne maiu avand chef de viata stoicea sa aruncat
In iazul vrajit.
Caracterstici:
Actiunea este prezentata linear,insistandu-se pe firul epic,caracter de o raritate, puternic rezulta limbajul
Naratorului se aseamana cu cel al personajului,cuvintele ambiilor apartin registrului popular al limbii
(arhaisme, regionalisme, forme populare ale cuvintelor).
Intamplarea lui Stoicea este adusa in discutie nu pentru a se insista pe profilul personajului ci pentru a se
accentua caracterul malefic al morii si al lui Califar.Stoiceanu e dacat unul dintre cei multi care au alune-
cat in ispita Califarului.
Din text rezulta o morala puternica:bogatiile lumesti sunt trecatoare,sufletul care se lasa ispitit de diavol
va plati crunt pentru aceasta greseala,mijloacele,resursele pe care le are la indemana necuratul sunt mul-tiple si neasteptate.
Cititorul este introdus in lumea satului in spatiul traditional al legendelor,al superstitiilor si credintelor populare,fiind familiarizat cu legendele populare despre comori si vrajitori. Textul incepe cu un detaliu vizual:"in preajma unei mori stravechi se ivea un iaz,moaralui Califar", naratorul pune totul sub semnul aproximatiei facand pe nesimtite ca realul sa alunece in fabulos si in legenda.
In esenta opera urmareste tema pactului cu diavolul, in trei momente esentiale:
1. Fascinatia pe care o exercita maleficul asupra fiintei umane
2.Indeplinirea dorintei
3.Cosecintele acestei realizari
Relatarea e la persoana a III-a cu narator auctorial(se identifiaca cu naratrul omniscient dar el se sprijina pe alte voci narative auxiliare :mosnegii, torcatoarele)
Subiectul este structurat in doua episoade:
1.Confruntarea cu maleficul
2. Existenta(visul) de boier fericit pe care o dorea se intretaie printr-un moment semnificativ cu rol de granita:somnul din padure.