Franklin Delano ROOSEVELT (1882-1945)
Cel de-al 32-lea preşedinte al Statelor Unite (1933-1945), ales de 4 ori, Roosevelt a fostunul dintre cei mai ingenioşi lideri politici ai secolului XX. Programul său, numit „NewDeal", reprezentând un răspuns la „Marea Criză" („Great Depression"), a folosit guvernulfederal ca un instrument de schimbare socială şi economică în contrast cu rolul său tra-diţional pasiv. În timpul celui de-al doi- lea război mondial, Roosevelt a fost cel care acondus Alianţa în apărarea împotriva puterilor Axei. Începutul vieţii: Născut în Hyde Park, New York, pe 30 ianuarie 1882, sub semnulVărsătorului, Roosevelt a fost singurul copil al lui James Roosevelt (1828-1900) şi al SaraDelano Roosevelt (1855-1941). Provenind dintr-o familie de origine olandeză, el era unul dinverii lui Theodore Roosevelt, cel de-al 26 preşedinte al Statelor Unite. Deşi nu erau bogaţiconform standardelor sfâr-şitului de secol XIX, familia Roosevelt din Hyde Park ducea oviaţă graţioasă, confortabilă, iar viaţa tânărului Franklin era ocrotită; a fost educat de o gu-vernantă (institutoare), iar tatăl său îi satisfăcea toate capriciile. Tânăr chipeş, el era unexcelent atlet, expert la vâslit şi la înot. Colecţiona timbre, păsări, şi modele (machete) devapoare-hobby-uri pe care le-a practicat toată viaţa. A fost educat la Groton School dinMassachu- setts unde directorul şcolii, Endicott Peabody(1857-1944) le-a arătat tinerilor studenţi ce însemna viaţa celor ce erau mai puţin norocoşi în societate. După ce a absolvitUniversitatea Harvard în 1904, Roosevelt a urmat Universitatea Şcolii de Drept dinColumbia fără a primi vreo diplomă universitară şi a fost admis la baroul statului New York în 1907. În 1905, în ciuda obiecţiilor mamei sale al cărei soţ murise, Roosevelt s-a căsătoritcu o verişoară mai depărta-tă, (Anna) Eleanor Roosevelt. Începutul carierei politice: Cariera po-litică a lui Franklin R. a început odată cu alegerea sa pentru Senatul Statului New York în calitate de membru al partidului democrat în 1910. L-asprijinit în 1912 pe Woodrow Wilson să candideze pentru postul de preşedinte aldemocraţilor, iar el, Franklin a fost numit în postul de secretar asistent al flotei maritime pe parcursul primului război mondial. James M. Cocs of Ohio, ales preşedinte al partidului în1920, l-a ales pe Roosevelt vicepreşedinte datorită numelui său de familie. În 1912Rooseveltse îmbolnăveşte de poliomielită la casa sa de vară canadiană din Insula Campobello, NewBrunswick, petrecându-şi restul vieţii într-un scaun cu rotile. El a ţinut secret agonia sa fizică printr-un comportament de veselie şi a respins sfatul mamei sale de a abandona politica şi dea deveni magistrat la Hyde Park. Încurajat de soţia sa Eleanor şi de mentorul său dedicat politicii, Louis McHenry Howe(1871-1936),el şi-a reluat cariera nominalizându-l pe AlfredE. Smith pentru postul de preşe-dinte al convenţiei democratice în 1924 şi în 1928, cândSmith a câştigat nominalizarea partidului. Partidul democraţilor din anii 1920 era adâncdivizat între protes-tanţi, alegători rurali, care favorizau Pro-hibiţia, şi roman catolicii urbani, care se opuneau Prohibiţiei. Nerăbdător de a câştiga votul electoral al statului New York, Smith l-a convins pe Roosevelt să ia parte la campania de guvernare. Roosevelt, îngropat îndatorii şi incapabil de a acţiona din cauza bolii a câştigat o victorie meschină (limitată), iar Smith a fost învins de Herbert Hoover.
anonim_4396 întreabă:
melena întreabă:
Rusupaul1991 întreabă: