Banda lui Bujor (Dagata, jud. Iasi)
Toţi:
Şi iată-l Anul Nou s-a apropiat,
Şi iată-l Anul Nou s-a apropiat,
Din ceruri, din ceruri, ca un împărat!
Anul Nou, Anul Nou cel mult dorit
Şi iată-l ca o mireasă vă vine-mpodobit!
Anul Nou intră cântând:
Foaie verde de bujor,
Măi, dorule, măi,
Plecai din cer, din nori,
Văzui colea, la izvor,
Cum s-alină dor cu dor,
Măi, dorule, măi,
Se sărută pân' ce-adorm,
Se sărută păn' ce-adorm.
Dorule, de unde vii,
Măi, dorule, măi?
Vin din târg de la Sibii,
Vin din târg de la Sibii.
Dar de-a mea mândră ce ştii,
Măi, dorule, măi?
Ştiu că-i bine, sănătoasă,
Şade la gherghef şi coasă.
Nu ştiu, coasă sau descoasă,
Măi, dorule, măi,
Dar la lacrimi ştiu că varsă,
Dar la lacrimi ştiu că varsă.
Anul Nou vorbeşte:
Ah, ce grozav am obosit
De când umblu pe-acest pământ,
Căci Dumnezeu din cer m-a trimis
Pe Anul Vechi ca să-l găsesc
De pe pământ să-l izgonesc.
Dar bună seara, veterane,
Mare viteaz, căpitane,
Tu eşti Ştefan sau Mihai,
Glorios trecând prin rai?
Sau vreun mare-apărător
Al acestui întreg popor?
Spune-n grabă cine eşti,
Cu ce nume te numeşti,
Că de nu, te nimicesc!
Anul Vechi vorbeşte:
Ah, mă-ntreabă cine sînt,
Că sînt foarte obosit,
Dar cu toată osteneala
Îţi voi spune chibzuiala.
Eu sînt Anul Vechi trecut,
Căci de multe rele ce-am făcut,
Părul, barba mi s-au înălbit.
Ochii-n cap s-au adâncit,
Iar tu, tinerică bălăioară,
Prea mare îndrăzneală ai avut
De moşului i-ai cerut.
Anul Nou:
Ei, şi ce moşneag îndrăzneţ,
Ce ai să mă cercetezi,
Căci de nu mă binevoieşti
Iată, eu te pedepsesc.
Eu sînt Anul Nou,
Iar tu, ghiuj, javră bătrână,
Că te fac mii de sfărâmă,
Căci de când eşti pe-acest pământ
Cu nimic nu mi-ai folosit.
Anul Vechi:
Ah, ce necaz şi ce belea,
A căzut pe cinstita, barba mea!
Căci pe cât îs de bătrân
Mă mai face şi nebun!
C-am ajuns a fi gonit
De-un copil atât de mic.
Anul Nou cel mult dorit,
Treci şi-mi ia locul meu părăsit.
Şi-ţi mulţumesc bucuros
Căci de la grea belea m-ai scos.
Haiduc 1:
Anul Nou şi Anul Vechi,
Decât voi v-aţi mai certa,
Mai bine v-aţi împăca,
Şi cu noi un cântec veţi cânta.
Toţi cântă:
Foaie verde de negară,
De când au intrat în ţară,
Tătari, poloni şi mulţi cazaci,
Vai de bieţi români săraci!
Vai de bieţi români săraci!
C-au ajuns a fi goniţi,
Jefuiţi şi chinuiţi,
Şi n-au la cine alerga
Ajutor ca să le dea,
Ajutor ca să le dea.
Bujor intră cântând:
Foaie verde măr domnesc,
Stau pe loc şi mă gândesc
Pe ce cale să pornesc,
Fraţi haiduci să mi-i găsesc.
C-am avut cinci sute cinci,
Toţi haiduci români voinici,
Care-n codru când intrau
Prăpăd printre greci făceau,
Iar grecii dac-au văzut,
Mii de poteri şi-au făcut,
Şi-n pădure au venit,
Fraţi haiduci mi-au risipit.
Numai eu am mai rămas,
De haiduci eu nu mă las.
Voi lupta, lupta-voi foarte,
Făr' să fiu atins de moarte!
Voi lupta, lupta mereu,
Pană voi cădea şi eu!
Căci român sînt în putere
Şi românu-n veci nu piere!
Şi cât timp român voi fi
Nu mă tem căci voi pieri!
Bujor vorbeşte:
Dar bun ajuns la voi, voinici,
Şi ai codrului haiduci!
Cum voi codrul aţi lăsat
Şi la oras aţi alergat?
Nu vedeţi lifta păgână
Ce vă ia pâinea din mână?
Căci sunt câini şi strigoi
Şi sug sângele din voi?
Haiduc 1 vorbeşte:
N-a trecut, căpitane,
Căci zic, zău, dacă treceau,
Cu moartea-n cale se-ntâlneau.
Că-ncercam această flintă oţelită
Pentru capul lor pregătită.
Şi-acest hanger oţelit,
Tot pentru ei pregătit.
Haiduc 2 vorbeşte:
Dar lasă vorba, căpitane,
Şi priveşte la spatele tale!
Căci garda, potera, ne-a aflat
Şi ne-a prins acum pe toţi
Şi-a curăţit codrul de hoţi.
Bujor:
Dar n-aveţi teamă, măi voinici,
Şi ai codrului haiduci,
Căci cât timp vom haiduci
Cu pistoale şi cu puşti
Multe cete vom zdrobi
Şi pe greci din ţară i-om goni.
Potera cântă:
Şi iată căpitanul vine înarmat,
Prinde pe Bujor între hoţi băgat!
Şi iată căpitanul vine înarmat,
Prinde pe Bujor între hoţi băgat!
Căpitanul, răstit:
Măi, voinice înarmat,
Tu aici pe unde ai intrat?
Lângă ceată te-ai oprit
Şi te-ai pus pe tălmăcit.
Spune-n grabă cine eşti,
Cu ce nume te numeşti,
Că de nu, te nimicesc!
Bujor răspunde:
Eu? Eu sînt haiducul de Bujor,
Care-n lume fac omor,
Şi bunăoară de nu crezi,
Intră-n codri şi-ai să vezi.
Unde-s tufele mai mari
Zac în sânge boieri mari.
Unde-s tufele mai mici
Stau pitiţi ai mei haiduci
Care trag cu gloanţe-n voi.
Căpitanul răspunde:
Ei bine, pentru răspunsul ce mi l-ai dat,
Şi pentru fapta ta comisă
Tu meriţi să fii arestat
Şi păzit de-al meu soldat şi vânător,
Pentru pradă şi omor.
Bujor răspunde:
Da' bine, bre,
De la-ntâia întâlneală
Mă supuneţi la opreală?
Căci în furia în care mă găsesc
Îmi vine capul să ţi-l zdrobesc,
Cu aceasta flintă oţelită
Pentru capul tău pregătită!
Căpitanul răspunde:
I-auzi, măi, dragă vânător,
Ce-ţi spune acest bandit de Bujor.
Că vrea să ne omoare
Că l-am pus la opreală
De la prima întâlneală.
Săriţi de-mi daţi ajutor
Căci îmi vine să-l omor
Cu această săbioară,
Iubita mea surioară,
Căci el nu va îndrăzni
Pe noi de-a omorî!
Vânătorul răspunde:
Măi Bujor îngrozitor,
Care-n lume faci omor,
Nu-ncerca a-l omorî,
Căci eu sunt frate cu el
Şi te tai ca pe un miel!
Bujor răspunde:
Bine, bre, dac-aţi reuşit să-l prindeţi
Pe-acest bandit de Bujor
Noi închinăm armele noastre
Înaintea dumneavoastră,
Şi-aveţi să vă daţi seama
Că ne-aţi pus la opreală
De la prima întâlneală.
Căpitanul, răstit:
Măi, dragă vânător,
Scoate lanţul cel de fier,
Şi leagă-l pe-acest bandit de Bujor
Pentru pradă şi omor.
Şi acum să-l văd legat
Şi de arme-nconjurat.
Bujor cântă:
Eu mă duc, codrul rămâne,
Măi, codrule, măi!
Plâng haiducii după mine,
Măi, codrule, măi!
După min' nu plânge nimeni,
Măi, codrule, măi!
Căci n-am facut nici un bine,
Măi, codrule, măi!
Chiar de-aş fi făcut vreun rău,
Mi l-oi trage singur eu!
Ti ra lo la li la la la,
Mi l-oi trage singur eu!
Haiduc 1 vorbeşte:
Rândunică, fie-ţi milă,
Şi la a lui mamă zboară,
Şi spune-i că fiul său
Moare la-nchisoare.
Banda cântă:
O, măică, scumpă maică,
Fiul tău dorit,
Vino, scumpă maică,
De-l vezi chinuit,
Vino, scumpă maică,
De-l vezi chinuit!
Temniţa-i adâncă,
Groaza-l înfioară,
Totuşi are-o taină
Şi-un caz de scăpare,
Totuşi are-o taină
Şi-un caz de scăpare.
Potera cântă:
Să fim gata iară,
Să-l ochim, să piară,
Să-l ochim, să-l pocnim,
Şi să-l nimicim!
Să fim gata iară,
Să-l ochim, să piară,
Să-l ochim, să-l pocnim,
Şi să-l nimicim!
Bujor cântă:
Maică, sângele se scurge,
Viaţa va-nceta,
Nu voi ca la mânăstire
Trupul a-ngropa!
Maică, sângele se scurge,
Viaţa va-nceta,
Nu voi ca la mânăstire
Trupul a-ngropa!
De-oi muri, să-mi sapi mormântul
Într-un câmp cu flori,
Unde bravii mei tovarăşi
Trec adeseori.
Unde vulturu-şi înalţă,
Mândru, fruntea lui,
Unde vulturu-şi înalţă,
Mândru, fruntea lui!
Codrean intră cântând:
Foaie verde de cicoare,
Cât ii Moldova de mare,
Din hotar până-n hotare,
Tot românu-i plin de jale,
Dup-a lui Bujor plecare,
Dup-a lui Bujor plecare!
Căci poterile l-au prins
Şi de mâini l-au legat strâns,
Şi de mâini l-au legat strâns!
L-au legat, l-au ferecat,
Şi-n temniţă l-au băgat,
Şi-n temniţă l-au băgat,
Fără a fi judecat,
Fără teamă de păcat,
Şi la moarte condamnat.
Ti ra la la li la la!
Bujor, trist:
Ah, Codrene, fătul meu,
Apleacă-te să te sărut şi eu,
Căci de azi mă duc, mă duc,
De viu intru în mormânt!
Iară tu vei rămânea,
Haiducii vei aduna,
Şi să lupţi, să lupţi mereu,
Precum am luptat şi eu!
Codrean răspunde:
Ah, căpitane, căpitane,
După vorbele tale,
M-a cuprins o mare jale!
Iar povaţa ta
Rău mi-a rupt inima mea!
Căci tu spui ca să rămân,
Haiducii să mi-i adun,
Dar eu mă gândesc în sine
Ce voi face fără tine,
Şi la ce scop vom ieşi
Dacă tu îmi vei lipsi.
Asta nu se poate, frate dragă,
Jur pe-a mele arme toate
Căci v-am adus bani cât de mulţi,
Să ne vedem iarăşi în munţi,
Ţine banii ăşti' de-acum
Şi deschide-al nostru drum.
Bujor răspunde:
Îţi mulţumesc, frate Codrene,
Pentru binele ce mi l-ai făcut,
Căci pe tine numai nu te-a răbdat inima,
Pe mine de-a nu mă scăpa,
Dar ia-ţi din nou flinta-n mână
Şi treci într-ai mei haiduci,
Şi noi nu vom fi scăpaţi de-aici,
Până căpitanul ne-a graţia!
Se adresează căpitanului:
Măi, voinice înarmat,
Ce să-ţi dau să fiu scăpat
Şi din lanţuri dezlegat?
Să-ţi dau o pungă cu poli,
Să-mpărţeşti cu-al tău soldat şi vânător?
Căpitanul răspunde:
I-auzi, măi dragă vânător,
Ce spune-acest bandit de Bujor,
Să ne dea o pungă cu poli,
Să-mpărţim noi amândoi,
Bani mulţi să le luăm,
Libertate să le dăm.
Vânătorul răspunde:
Ia-le, ia-le, căpitane,
Ai dreptate, frate dragă.
Căpitanul răspunde:
Du-te, dragă, de-l dezleagă,
Iei banii ce i-ar avea,
Libertatea i-o vom da!
Bujor răspunde:
Dacă vi-i vorba de-aşa,
Băgaţi mâna-ntre pistoale,
Şi veţi da de-o pungă mare,
Luaţi banii noştri toţi,
Şi le daţi calea la hoţi.
Banda cântă:
A scăpat Bujor al nostru,
Vai de voi, cei din oraş!
Tremurând în pieptul vostru,
Inimile voastre!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al nostru!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al nostru!
Potera cântă:
Viclenia şi vânzarea,
Vezi, voinicul am scăpat,
Noi murim de întristare,
Pe el vesel vi l-am dat.
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al vostru!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al vostru!
Banda cântă:
Eu mă plimbu prin poteci,
Însoţit de-ai mei haiduci,
Toţi au arme ca şi mine,
Toţi sunt tovarăşi cu mine,
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al nostru!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al nostru!
Potera cântă:
Doamne, vezi căinţa noastră,
Doamne, fii îndurător,
Ne primeşte mila noastră,
Iartă, Doamne, cei ce mor!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al vostru!
Ihai, tra la la,
C-a scăpat Bujor al vostru!
Haiduc 1 vorbeşte:
Dar tu, mă, cu flinta-n spate,
Dracu' te-a-mpins la păcate,
Să-mpuşti pe-al nostru Bujor,
Brav în codri crăişor,
Căci în codru când te-ntâlneam,
Spuneai că eşti vânător,
Şi al ţării apărător!
Eu în tine m-am bazat
Şi în pace te-am lăsat,
Să-ţi cauti de-al tău vânat.
Dar, bine, bre,
Pentru facere de bine,
Să mi-l ucizi fără milă?
Spune-n grabă cine eşti,
Cu ce nume te numeşti,
Că de nu, te nimicesc!
Vânătorul răspunde:
Eu sunt locotenent de vânători,
Brav al ţării apărător,
De pe câmp de bătălie,
Scumpă ţărişoara mea,
Eu cu drag voi apăra!
Bunăoara, de nu crezi,
Printr-un cântec îţi probez.
Haiduc 1:
Probează!
Vânătorul cântă:
Vai, sărmanul vânător,
Brav al ţării apărător,
'Naintarea când şi-o sună,
El prin tufe stă ascuns,
Şi-acolo cu draga flintă,
Pe duşman mi l-a pătruns!
Pune puşca şi-l ocheşte,
Glonţul vâjâie prin vânt,
Pe duşman în piept loveşte,
Mi-l doboară la pământ!
Pe duşman în piept loveşte,
Mi-l doboară la pământ, la pământ!
Haiduc 1 vorbeşte:
Măi, voinice înarmat,
Cu ce drept l-ai arestat
Pe al nostru căpitan?
Pentru bani mulţi l-ai luat,
Libertatea nu i-ai dat,
Spune-n grabă cine eşti,
Cu ce nume te numeşti,
Că de nu, te nimicesc!
Căpitanul răspunde:
Eu sunt oştean al ţării,
Căpitan de frunte,
Că pe câmp de bătălie,
Mândră, ţărişoara mea,
Eu cu drag voi apăra!
Bunăoară, de nu crezi,
Printr-un cântec îţi probez.
Haiduc 1:
Probează!
Căpitanul cântă:
Sunt oştean al ţării, căpitan de frunte,
Sabia, puşca-mi sunt viaţa mea!
Pe timp de pace şi-n zile crunte,
Oricât de bine le ştiu a le purta,
De-aş fi-n cazarmă, de-aş fi pe cale,
Eu datoria ştiu să mi-o-mplinesc!
Leneşul cade-n pat şi doarme,
Eu ziua, noaptea, stau şi mi-l păzesc,
Eu ziua, noaptea, stau şi mi-l păzesc!
Haiduc 2 spune:
Dar tu, măi, ce stai şi te gândeşti,
Şi nouă nimic nu ne vorbeşti,
Spune-n grabă cine eşti,
Cu ce nume te numeşti,
Că de nu, te nimicesc!
Soldatul răspunde:
Eu sunt ostaş al ţării,
Ce pe câmp de bătălie,
Mândră ţărişoara mea,
Eu cu drag voi apăra!
Bunăoară, de nu crezi,
Printr-un cântec îţi probez!
Haiduc 2:
Probează!
Soldatul cântă:
Sunt oştas al ţării,
Cu gradul de soldat,
Cu arma ghintuită,
Cu pieptul înarmat!
Sus bubuie tunul,
Nu îmi pasă, zău,
Căci scutu' mi-i tare,
Cu mine-i Dumnezeu!
În luptă grea, în luptă grea,
În luptele grozave
De lângă Mărăşeşti,
Acolo se-nfioară
Trupa lui Mackensen.
Sus bubuie tunul,
Nu îmi pasă, zău,
Căci scutul mi-i tare,
Cu mine-i Dumnezeu.
În luptă grea, în luptă grea,
La Crasna şi Oituz,
Curgeau ziua şi noaptea,
Obuz lângă obuz!
Sus bubuie tunul,
Nu îmi pasă, zău,
Căci scutul mi-i tare,
Cu mine-i Dumnezeu,
În luptă grea, în luptă grea!
Bujor, dând mâna cu căpitanul:
Hai de-acum să fim iertaţi
Şi cu noi mâna să daţi,
Şi-un cuvânt să nu ziceţi
Căci dau vânt l-ai mei băieţi,
Şi pe toţi vor spulbera,
Tocmai din pricina ta!
Toţi cântă făcând o horă:
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Măi muntene, măi oltene,
Şi tu, frate dobrogene,
Hai cu toţii din Crişana,
Şi voi toţi din Timişoara,
Hai cu toţii, fraţi cu fraţi,
Căci de-acum sunt liberaţi!
Toţi cântă:
Vă lăsăm cu bine,
Să fiţi fericiţi,
S-aveţi zile multe,
Să ne mai primiţi!
Ani mulţi ferice
De bucurie
Să vă dea Domnul
Tot ce doriţi,
Ani mulţi ferice
De bucurie
Să vă dea Domnul
Tot ce doriţi!
La anul şi la mulţi ani!