Vrei sa stii cum se fac trandafirii artificiali, sau cum se inmultesc trandafirii naturali?
Daca nu raspunzi,nu stiu ce sa-ti rapund nici eu, la randul meu! Intrebarea, asa cum ai pus-o, este fara noima!
Daca te referi la cei naturali intra pe site-ul urmator : http://www.gradinamea.ro/......543_1.html
Buna! Se înmulţeşte atât pe cale sexuată (prin seminţe) cât şi pe cale asexuată (drajoni, butaşi, marcotaj, altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc lucrate şi bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacţie acidă şi nici cele cu tendinţă accentuată spre reacţie alcalină.
Uite daca vrei mai multe informati despre trandafiri.
o sa L. (Trandafir) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuşti erecţi, deseori spinoşi.
Planta tipică are tulpina spinoasă şi fructul ca măceşele trandafirului sălbatic, „Rosa canina" care creşte sub formă de tufişuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase.
Cuprins [ascunde]
1 Caractere morfologice
2 Înmulţire
3 Utilizare
4 Specii
5 Sistematică
6 Vezi şi
7 Bibliografie
8 Legături externe
[modificare]Caractere morfologice
Tulpina, poate fi căţărătoare sau târâtoare, de înălţime variabilă în funcţie de soi (0.5 - 4 m).
Frunzele alterne, imparipenat-compuse, (cu peste 11 foliole, rar simple), însoţite de stipele, pot fi caduce sau persistente.
Florile cu 5 petale, 5 sepale şi număr mare de stamine şi stile, pot fi solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene, roz, roşii, etc).
Fructul este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat.
Utilizare
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri şi grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale şi în arta buchetieră, fiind foarte apreciate pentru colorit şi parfum. Se întrebuinţează şi pentru extragerea uleiurilor eterice din petale.
[modificare]Specii
Cuprinde peste 200 specii:
Rosa acicularis Lindl.
Rosa x alba L.
Rosa arvensis Huds.
Rosa banksiae Ait.
Rosa canina L.
Rosa centifolia L.
Rosa chinensis Jacq.
Rosa cinnamomea L.
Rosa damascena Mill.
Rosa eglanteria L.
Rosa foetida Herrm.
Rosa gallica L.
Rosa multiflora Thumb.
Rosa odorata Andrews.
Rosa rugosa Thumb.
Rosa tomentosa Smith.
[modificare]Sistematică
Specia „Cinnamomeae" cu 85 de variante răspândit în America de Nord, Asia şi Europa, ca de exemplu
Rosa acicularis
Rosa arkansana
Rosa beggeriana
Rosa blanda
Rosa laxa
Rosa majalis
Rosa moyesii
Rosa multibracteata
Rosa pendulina
Rosa rugosa
Rosa sertata
Rosa suffulta
Rosa willmottiae
Rosa woodsii
Specia „Carolinae" cu 6 variante fiind răspândit în America de Nord
Rosa carolina
Rosa nitida
Rosa palustris
Rosa virginiana
Specia „Caninae" cu 60 de variante
Specia „Synstylae" cu 30 - 35 variante, fiind răspândit în Asia, America de Nord, Africa şi Europa
Rosa abyssinica
Rosa arvensis
Rosa filipes
Rosa helenae
Rosa multiflora
Rosa phoenicia
Rosa sempervirens
Rosa setigera
Rosa wichurana
Specia „Pimpinellifoliae" cu 15 variante, fiind răspândit în Asia şi Europa
Rosa altaica
Rosa ecae
Rosa foetida
Rosa hugonis
Rosa primula
Rosa sericea
Rosa spinosissima
Rosa banksiana
Rosa cymosa
Specia „Bracteatae" cu 2 variante
Rosa bracteata
Rosa clinophylla
Specia „Indicae" cu 2 sau 3 variante
Rosa chinensis
Rosa odorata
Rosa gigantea
Specia „Laevigatae" cu
Rosa laevigata
Specia „Gallicanae" cu
Rosa gallica
Specia „Platyrhodon" cu
Rosa roxburghii
Specia „Hesperhodos" cu 2 variante, răspândit în America de Nord
Rosa stellata
Rosa minutifolia
Aceste variante au luat naştere prin selecţie naturală sau artificială, iar prin încrucişări au apărut hibrizi. Numărul mare de variante a dus la determinarea dificilă a originii şi clasificarea unor variante de trandafiri.
Vezi şi
Listă de plante ornamentale
Măceş
Rosaceae
[modificare]Bibliografie
1. Beldie Al. Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei Ramâne, 1979
2. Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989;
3. Dicţionar enciclopedic român, Editura politică, Bucureşti, 1966.