Cine stie o parabola?

Parabola fiului risipitor
Întocmai monedelor, care au un revers, parabolele au şi ele variante cu prestaţie de revers. Parabola fiului risipitor, bunăoară, are şi un al doilea final, care nu o mai fa­ce la fel de citabilă. Fiului risipi­tor i-a venit mintea la cap şi se întoarce acasă, numai că ori casa e goală, ori casa nu mai există, iar în locul ei vede un maidan ori o altă casă, cu alţi locatari şi alte obiceiuri.

Un jurnalist, care a lipsit zece ani din presă, eşuând în afaceri şi în îndeletniciri care nu l-au sa­tis­fă­cut, îmi spune că intenţionează să se întoarcă. Nu e primul om care mărturiseşte că s-ar întoarce şi căruia ar trebui să-i spun că nu mai are unde. Oamenii care ar dori să se întoarcă, într-un rost ce azi li se pare mai bun decât toate câte i-au urmat, se numără cu mili­oa­nele. Rosturile acelea însă nu mai sunt la fel, nu mai există, nu mai primesc fiii risipitori, nu mai dau banii pe care îi dădeau, nu mai au prestigiul social de altădată, nu mai oferă nimic din ce ofereau. Fiecare an, uneori şi fiecare săptămână vine cu câte un nu.

Ar mai fi trebuit să-i spun un lucru pe care foarte probabil că nu-l luase în seamnă: el, omul care intenţiona să se întoarcă în profesie, nu mai era deloc omul de pe vremea când o abandonase. Para­bo­la întoarcerii fiului risipitor mai în­găduie o variantă: el intră pe uşă, iar ai lui nu-l mai recunosc. Sau îl recunosc, dar nu-şi pierd timpul cu iertatul, întrucât spă­şe­nia lui nu-i convinge. Una aşteptau şi alta primesc.

Parabola se bazează pe ideea pozitivă că vremea vine cu înţelepciune, că fiul risipitor va fi ascultător şi recunoscător. Oa­me­nii care se decid să revină acolo de unde au plecat de regulă cu o frustrare sunt mânaţi de tot felul de sentimente vindicative. Vor să răzbune ceva, vor să-şi do­ve­deas­că şi să le dovedească şi alor casei că au avut motive să o ia o vreme din loc. Nu-i bine să ştii ce-i în sufletul celui care pare că-şi cere iertare sau chiar o face. În presa scrisă, mai lucrează doar câţiva din gazetarii activi înainte de 1990. În televiziuni, şi mai puţini. Şi toţi sunt meseriaşi, care n-au fost nici măcar o zi plecaţi. Şi nu numai că n-au lipsit nici o zi, dar au ţinut lo­cul şi fiilor risipitori tineri, care şi-au permis escapade. Au fost mult mai prezenţi ca înainte de 1990, demonstrând astfel o varian­tă practic necunoscută a pa­ra­bo­lei: plecaţi au fost toţi cei ai casei, dar fiindcă fiul a rămas singurul pe loc, el a fost socotit risipitorul.