Cum pot gasi rezumatul cartii "Corigent la limba romana", de Ion Minulescu? Ma puteti ajuta?

Buna, incearca aici :http://ebookbrowse.com/......d261314527

Ion Minulescu ne descrie cu deosebitul sau talent anii de liceu si orasul de provincie in care si-a petrecut copilaria, a iubit pentru prima data si in care a ramas corigent la... limba romana.


In intentia mea cand m-am hotarat sa va prezint aceasta carte a fost nu sa fac un rezumat al operei, ci sa scot in evidenta cateva pasaje care reliefeaza harul de mare scriitor al lui Minulescu, poate asa voi determina pe unii dintre concetatenii nostri sa (re)capete bucuria lecturii.

„Cotan este scurt, gras şi gălăgios. Parcă ar fi un dop de sticlă de şampanie proptit pe două beţe de chibrituri cu gămăliile negre.

Dar superstiţiile sunt produsul realităţilor nebănuite.

Braţele ei mă strâng în serpentină de la umeri până la genunchi. Oasele mele trosnesc resemnate ca nişte scânduri de brad prinse în minghinea unui tâmplar, şi pe urmă...

Din grupul acestor băştinaşi anonimi, un om cărunt se desprinde brutal ca o ghiulea scăpată din gura unui tun.

Iată-mi toate amintirile trecutului cum încep să evadeze din sufletul celui care a devenit bărbat, ca nişte puşcăriaşi printr-o spărtură secretă a zidului!

Tineri de ambele sexe se perindă cu aceeaşi monotonie exasperantă ca enorma curea de transmisiune a unui motor de uzină.

"Jurămintele femeilor sunt scrise pe nisip" este un proverb spaniol!

Râde ca un castan roşu înflorit şi plânge ca o lumânare de ceară.

Chiostec este un sentimental exotic cu chip de ibis împăiat şi trup de palmier veritabil, păstrat lângă soba de teracotă a unei sufragerii boiereşti.

Anişoara e mică şi subţire ca un ac cu gămălie şi tristă ca o copertă de carte, decolorată de soare...

La Piteşti, părinţii şi copiii se confundă ca zarzavaturile într-o oală cu supă.

Când e supărată, însă, bombăne ca o piuliţă de aramă în care ai pisa zahăr cubic...

Orice s-ar spune, dar primăvara se găseşte la Trivalea în mai multă siguranţă decât în oraş. Acolo nu-i caută nimeni gâlceavă. Cei care o întâlnesc o salută şi o admiră cu aceeaşi bună-cuviinţă şi sinceritate. În faţa ei se înclină deopotrivă şi vârsta, şi sexul, şi cultura omului. În oraş, însă, primăvara riscă să fie tratată mai rău ca în sala de operaţie a unui spital de provincie...

Uniforma lui Mihăiţă parcă ar fi un drapel militar întors plin de glorie şi de găuri de pe un câmp de luptă. Comparaţia "zdrenţuit de gloanţe" e slabă şi banală.
Uniforma lui Mihăiţă a bătut recordul spectrului solar. E mai mult decât un tricolor naţional... E un adevărat curcubeu...

Pe profesorul meu de limba română nu mai este nevoie să vi-l prezint. Închipuiţi-vă pe Lord Byron rătăcit prin Piteşti, cu un brici Solingen în mână şi cu un pieptene de celuloid în păr.

Kety, când se uită la tine, parcă te înfige cu acul în carton ca pe fluturii din colecţia zoologică a liceului.

Un examen oral este o petrecere intimă, care ― bine sau rău ― nu prea are importanţă cum se sfârşeşte. Un concurs în scris însă este o adevărată solemnitate. Cel dintâi este numai abilitate şi suprafaţă; cel de-al doilea, numai preciziune şi adâncime.

Mai înainte ca Dumnezeu să fi făcut cerul şi pământul, în spaţiu nu era decât linişte şi întuneric. De aceea şi el în prima zi a zis să fie lumină, iar în zilele următoare a creat diferitele vietăţi ale pământului, care ― trebuind să trăiască ― au început să facă zgomot.
Un concurs în scris te reîntoarce fatal în haosul inform dinainte de creaţia lumii. În clipele acelea, creatorul trebuie să fii tu, numai tu, tu singur ca şi Dumnezeu, care tot singur a făcut tot ce se vede.

Viaţa nu-i decât continuarea şcolii, dar fără profesori. Cărţile sunt de ajuns.

E un fel de prezentare generala a cartii.

Ion Minulescu este elevul liceului dintr-un oras de provincie. In acest mic orasel scriitorului cunoaste pentru prima oara iubirea pentru o femeie iar din cauza iubiri cu aceasta naratorul ramane coregent la limba la care exceleaza.
Cei trei băieți Cotan, Mihaita si Bucu se joacă de-a "căderea Plevnei". Sunt trei colegi, în clasa a V-a de liceu ( clasa a IX-a de astăzi). Cotan era fiul unui avocat, mare proprietar și politician, cand prefect, când primar, când deputat, când senator. Mereu corigent la sfârșit de an școlar, Mihaita era mereu promovat în toamnă., fiul unui cizmar dintr-o mahala a Piteștilor, băiat sărac, slab și sfios, primea la fiecare sfârșit de an premiul I cu coroniță. Bucu era cel care avea să fie scriitorul Ion Minulescu. În toiul jocului, Margareta, croitoreasa casei, strigă la Bucu să fie mai liniștit, căci tocmai murise bunicul lui. Mama îl lăsase în grija Margaretei și plecase la Slatina, unde se afla familia ei.
Cotan sare cu gândul de la moartea bunicului la moartea tatălui lui Bucu, ce se petrecuse demult. Acum, mama lui era căsătorită cu un căpitan. Începe să îl sâcâie cu întrebarea ce fusese tatăl lui adevărat, dar Bucu nu vrea să spună că fusese negustor. Mihăiță îi sare în apărare, iar Cotan pleacă înciudat și spune că îi va reclama dirigintelui că l-au înjurat de tată.
Noaptea, Bucu își amintește de bunicul, care îi făcuse în nucul lui un pătuiag de scânduri,
băiatul urcase acolo o saltea și o pernă, o scoarță oltenească, un pistol cu cremene și un iatagan
turcesc. Alături de ele, câteva cărți rămase de la o soră mai mare a mamei lui, Poezii de Vasile
Alecsandri, Sobieski și plăieșii de Costache Negruzzi, Cântarea României și altele.Mama lipsește de câteva zile și va mai lipsi, căpitanul a plecat la manevre. Margareta e singură
cu Bucu, mănâncă cu el la masă și doarme cu el în aceeași odaie. E mai mare cu vreo zece
ani decât el, și lui i se pare neagră și urâtă. Într-o seară, după ce Bucu se culcă în patul lui,
Margareta îl așteaptă pe un sublocotenent care nu mai vine până la urmă. Noaptea, Bucu se
trezește în pat cu ea. El văzuse cu Cotan niște cărți deocheate și își dă seama ce avea să se
întâmple. Mai apoi, i se pare că Margareta e tare frumoasă.
La sfârșitul anului școlar Bucu și Mihăiță trec în clasa a VI-a de liceu (a X-a de astăzi), ia Cotan e corigent la două obiecte. Mihăiță ia din nou premiul I, spre marea bucurie a tatălu său. Bucu, clasificat al șaptelea, pleacă în vacanță la mama-mare la Slatina. Aici o întâlnește pe verișoara lui, Steluța. Nefericită în căsnicie, Steluța profită de plecarea soțului din oraș, ca să-și aline amarul cu verișorul ei. Reîntors acasă, Bucu varsă primele lacrimi de suferință din dragoste: Margareta fugise cu sublocotenentul la Constanța,

sper ca te am ajutat, nu stiu neaparat daca e bine dar sper sa fie ok