Numele predicativ este parte componenta a predicatului nominal, fiind exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume numeral, verb la un mod nepersonal, adveb. Dupa cum stii predicatul nominal este alcatuit din verb copulativ(a fi a, a deveni, a parea, a ajunge) si un nume predicativ. Mira
PREDICATÍV, -Ă adj. 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. o verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume ~ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element ~ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție ~ă suplimentară (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (log.) referitor la predicat. (< fr. prédicatif)
Este parte componenta a predicatului nominal, fiind exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume numeral, verb la un mod nepersonal, adveb. Dupa cum stii predicatul nominal este alcatuit din verb copulativ
Numele predicativ formează împreună cu un verb copulativ predicatul nominal.
Exemple de verbe copulative:
a fi
Ex: Claudia este isteaţă. (unde isteaţă este nume predicativ.)
a deveni
Ex: Sebastian va deveni aviator. (unde aviator este nume predicativ.)
a ieşi (a deveni)
Ex: Ciocolata va ieşi gustoasă. (unde gustoasă este nume predicativ.)
a se face (a deveni)
Ex: Cosmin şi-a propus să se facă inginer. (unde inginer este nume predicativ.)
a părea
Ex: Băiatul pare deştept. (unde deştept este nume predicativ.)
a se chema
a se numi
a constitui
a rămâne
. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. * Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. - Din fr. prédicatif.
Numele predicativ este parte componenta a predicatului nominal, fiind exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume numeral, verb la un mod nepersonal, adveb. Dupa cum stii predicatul nominal este alcatuit din verb copulativ(a fi a, a deveni, a parea, a ajunge) si un nume predicativ
anonim_4396 întreabă: