Cum se face fisa de referinte critice? Imi trebuie urgent!

Eu am un exemplu :Victor Corches - Tomis nr.3/1990, Nic. Caratana: "Poezia închisorii înca n-a iesit la suprafata... ".

Cele patru volume publicate…releveaza si consolideaza profilul unuia dintre cei mai valorosi poeti contemporani de la Pontul Euxin al carui mesaj inalt umanist isi extrage sevele poetice din fondul primar-obscur al existentei umane, dintr-un antropomorfism stenic, din mituri si sugestii clasiciste, din dramatice tensiuni psihice si o grava reflexivitate.

Prin demersul de fata repunem în drepturile sale legitime o victima a opresiunii politice de trista amintire, un om de-o moralitate inflexibila si un poet autentic, care a rezistat eroic pe baricadele luptei antidictatoriale, crezând în miracolul poeziei, hranindu-si si mântuindu-si sufletul cu "dulcea ei otrava", pastrând-o pura si neinfestata de sloganele "prostituarii".

Fisa alaturata, dialogul ce urmeaza si poemele ce vor aparea în curând îsi propun sa complineasca portretul spiritual al poetului N. Caratana. O facem cu sentimentul ca întreprindem un act reparatoriu, îndreptând o mare nedreptate...

- Asadar, stimate domnule Caratana, carui fapt se datoreaza debutul dumneavostra editorial atât de târziu?
- Debutul meu în presa literara nu a fost deloc întârziat. În 1936 am publicat poezii în revista "Cele trei Crisuri", o publicatie format mare, brosata. În 1937, tot poezii, în "Dimândarea". În 1939, în "Familia", precum si în hebdomadarele din Bazargic: "Buciumul" si "Dobrogea de Sud". Dupa izbucnirea razboiului, participarea mea pe front, urmata de o lunga sedere în spital, ca ranit, m-au împiedicat sa tin contactul cu revistele.
Dupa terminarea razboiului, prostituându-se poezia, nu puteam consimti sa scriu poezie-manifest, poezie-omagiu, poezie ditirambica. În tot acest timp am scris pentru "sertar"; din nenorocire, totul s-a pierdut.
Din 1948 pâna în 1964 a avut loc vacuum civic în viata mea. Motivul? Neacceptarea "invitatiei", venite în 1946, din partea celui mai înalt for din conducerea U.T.C., de a urma o scoala de îndoctrinare politica. Tot în acel an, numit primar al unei comune mari, resedinta de plasa cu târg saptamânal, am refuzat sa iau primaria în primire. Nu voiam sa contribui în calitate de primar, la îndeplinirea "armistitiului generos".
Socotit suspect pentru regim, s-a inventat o culpa spre a fi trimis la închisoare. Eliberat, dupa ispasirea pedepsei, în 1955, mi s-a pus în vedere ca, daca nu aduc servicii unei anumite institutii de stat, nu voi gasi serviciu nicaieri. Revoltat, am cerut sa fiu retrimis la închisoare. Nu puteam accepta o libertate conditionata. Îmi dadeam seama cât este de greu, dupa cei trei ani de munca silnica la Canal, dar alta alternativa nu exista. Mi s-a dat, atunci, o sanctiune mai blânda: domiciliu fortat pe Baragan. Când urma sa expire pedeapsa de restrictie domiciliara, am fost pus în fata alternativei: posibilitatea de a-mi termina studiile, serviciu bun si locuinta buna (în schimbul unor servicii aduse aceleiasi institutii de stat) sau re-trimiterea mea la închisoare. Am optat pentru închisore.
Neputându-se inventa nici un motiv în acest scop, am fost condamnat pentru o infractiune deja condamnata, anterior, de catre Tribunalul Militar Timisoara, iar pedeapsa executata. De data aceasta instanta care ma condamna era tribunalul Militar Constanta.
Eliberat, printr-un decret, în 1964, ocolit de prieteni, si, în plus, interzicându-mi-se tentativa de a încheia prietenie cu cineva, am fost nevoit sa lucrez la munca cea mai de jos: cu hârletul si lopata la Întreprinderea de Constructii Hidrotehnice. Chiar si dupa ce am debutat editorial si am fost primit în Uniunea Scriitorilor, tot la munca de întretinere a drumurilor si curatat benele masinilor am fost mentinut.

- De ce ati publicat asa de putin la revista Tomis?
- În 1966, cei de la Tomis, necunoscând accidentul meu biografic, mi-au publicat o poezie. Ulterior, întâlnindu-ma cu redactorii, mi-au spus ca au avut de suferit de pe urma gazduirii mele la revista.

- De ce nu ati aparut în "Dictionarul Scriitorilor Dobrogeni?"
- Desi cei de la revista au întocmit fisa mea biobibliografica, un ordin superior le-a interzis sa o dea la tiparit.

- Vreti sa caracterizati cele cinci carti ale poetului N. Caratana? Dspre proiectele sale literare ce ne puteti spune?
- Nu este o deosebire frapanta între poezia mea din primele volume si ultimele doua. În "România literara", un reprezentant a caracterizat poezia mea astfel: "O sinteza elevata între doua experiente poetice majore (Arghezi si Blaga)". Proiecte de viitor? Deocamdata sunt în lupta cu diferite edituri, unde patru manuscrise ale mele "gesteaza" între zece si sase ani. În ce priveste poemele cu subiecte de pe front, nici nu-mi trece prin gând ca le voi publica vreodata. De razboiul, purtat de tara noastra, despartindu-ne o jumatate de secol, ele si-au pierdut actualitatea. Ca de obicei, continui sa scriu pentru "sertar". Intentionez sa mai scot un volum de poeme aromâne. Românitatea din Macedonia fiind în pericol, trebuie facute eforturi pentru a o salva de la desnationalizare.

- Va considerati poet modern în forma, dar, traditional în substanta poetica? Ori un clasicizant veritabil?
- Ma consider un clasic, însa nu resping si anumite accente moderniste.

- Ce rol atribuiti poeziei în societate?
- Poezia are rolul de a modela suflete, de a crea constiinte, de a sadi sperante. În închisorile comuniste, închisori de exterminare fizica si morala, au supravietuit cei care au crezut în poezie, cei care au învatat pe de rost poezii. Sa nu uitam ca marea noastra poezie este înca inedita. Poezia închisorilor înca n-a iesit la suprafata.

- Ce mesaj doriti sa adresati cititorilor si concetatenilor nostri proaspat eliberati de dogme si de interdictii nefaste?
- Sa ne bucuram de libertatea pe care ne-a adus-o Revolutia, sa iertam pe cei care ne-au asuprit, sa înfaptuim reconcilierea nationala, de care tara noastra are atâta nevoie. Sper sa te ajute raspunsul meu