Sfântul Apostol Andrei se bucură de o cinstire deosebită în bisericile ruseşti, greceşti şi româneşti, datorită faptului că a predicat în teritorii care aparţin azi Rusiei, Greciei şi României. Patriarhia Ecumenica din Constantinopol îl socoteşte chiar ca „întemeietor" al acestui „scaun apostolic". Se cuvine ca Biserica Ortodoxă Română să-l cinstească şi mai mult şi să-l considere nu numai ca „cel dintâi chemat la apostolie", ci şi ca pe cel dintâi propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştrii, ca pe un „apostol" al neamului nostru, al Ortodoxiei româneşti. Iar creştinismul românesc trebuie să fie considerat ca fiind de origine apostolică. Sărbatoarea de pe 30 ianuarie reprezintă pentru mine o forma superioară de jertfă adusă de către om lui Dumnezeu, alături de ofrandele eforturilor sale fizice, morale şi spirituale pe care trebuie să le înfăţişeze mereu înaintea Domnului.
Moaştele Sfântului Andrei au fost aduse la Constantinopol în anul 357 şi depuse în Biserica Apostolilor. La începutul secolului XIII când trupele franceze ocupă Constantinopolul, cardinalul Petru din Capua a luat aceste moaştele şi le-a depus la catedrala Amalfi, unde au stat până în anul 1963, când au fost restituite Greciei. Sfântul Andrei este onorat ca patron al Rusiei şi Scoţiei. Biserica ortodoxă românească se consideră Biserică Apostolică deoarece Sfântul Andrei a evangelizat pe teritoriul actual al României.
În concluzie, putem spune, împreună cu istoricii ce au descris viaţa Apostolului, că:
"O parte din teritoriul patriei noastre, a fost evanghelizat chiar de însuşi un discipol al Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul. Apostol Andrei. El va fi aşezat în episcopii şi în cetăţile (oraşele) Pontului Euxin, în special şi la Tomis (Constanţa), aşa cum a făcut Sfântul Apostol Pavel şi ceilalţi Apostoli.
euanonim16 întreabă: