Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu e neaparat sa-ti iubesti limba daca nu esti mandra de ea. Daca vrei invata alta limba foarte bine si mutate in acea tara. Dar mai simplu e sa stai cu romana aici
Nu trebuie.
Dar e limba cu care te-ai nascut m si te cred atat de ipocrit/a incat sa vorbesti engleza cu o persoana care iti vorbeste in romana.
Nu trebuie.E alegerea ta. Poti sa vorbesti engleza, dar recomand totusi romana...nu de alta, sa te poti intelege cu ceilalti(ma refer la roamani).
Nu ar trebui sa o iubesti,las-o dq de romana,ca no foloseste nimeni din alte tari,doar ungurii si chinezii,invata engleza,ia-ti multe jocuri sau cursuri de pe net ca asa inveti mai repede decat la scoala,eu stiu o gramada de engleza, sunt cel mai bun din clasa, aia de la mine din clasa fac si meditati si tot habar nau engleza
Dacă m-ar fi întrebat cineva vreo 2-3 ani în urmă de-mi iubesc limba, cred că eram să întreb: ce înseamnă să-ţi iubeşti limba? Să vorbeşti corect româna? Dacă asta, atunci-da, iubesc româna precum iubesc şi franceza, precum iubesc şi engleza. căci toate îmi place să le vorbesc corect. Eu nu ştiam pe atunci că este dragoste de limbă...şi nu e vorba de o atitudine nepatriotică, pur şi simplu nu am fost pusă în situaţia de a o preţui. Ştiţi povestea cu doar atunci cînd pierzi îţi dai seama cît de mult a însemnat pentru tine.
Sunt într-o ţară străină, unde trebuie' să manipulez 2 limbi, niciuna materna. Amîndouă aceste limbi îmi plac, pe amîndouă încerc să le descopăr în fiecare zi cuvînt cu cuvînt şi mă descopăr şi eu fiecare din aceste limbi.
Sunt diferită cînd vorbesc engleza, sunt diferită cînd vorbesc italiana şi cu totul alta cînd vorbesc româna. Voi sunteţi la fel în toate limbile?
Cred că nivelul de cunoaştere a limbii e un factor importantisim, dar îmi permit să fac abstracţie de el...pentru că mă voi limita în această reflecţie doar la română.
Sunt naturală în română. Românească şi naturală, muşchii feţei mele nu fac niciun efort pentru a simula accente, creierul meu cuprinde ideea şi nu vocabularul, jonglez cu cuvintele după plac, le arunc, le prind, le las să cadă jos să tronească, sau le cuprind în tonalităţi naturale şi le legăn cum îmi vine în interjecţii şi construcţii deocheate care pot fi subtile, care pot fi glumeţe...
E atît de uşor. E flexibil. Sunt eu.
Celelalte străine nu că m-ar incomoda, nu le iubesc pur şi simplu...le învăţ din curiozitate, ambiţie sau necesitate, dar nu le iubesc, nu simt nicio fericire particulară cînd le vorbesc. Şi e totul altceva cînd după o zi grea, în care creierul meu a trecut printr-un storcător lingvistic, să am ocazia să mă exprim româneşte.
Din păcate, dragostea de limbă e ca oricare altă dragoste. cînd e prea multă, îşi pierde gustul, poate de asta cîţiva ani în urmă de m-ar fi întrebat cineva de îmi iubesc limba...nu aş fi ştiut ce să răspund.
Deoarece anume in limba materna ai zis pentru prima data mama anume in limba materna ai zis sau vei zice sincer unei persoane ca o iubesti
Cine-a zis ca trebuie? la fel cu orasul, tara, continentul unde s-a intimplat sa te nasti, de ce ar trebui sa le iubesti? ar trebui sa alegi ce iubesti nu sa iubesti ceva care ti-a picat la noroc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
