Exprimativa parerea despre Vitoria Lipan.

În tot ce face si spune este dragoste si inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii însasi. Vitoria Lipan este exemplara prin tarie si perseverenta.
Conform unui calendar natural ea îsi da seama ca întârzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o învata ca trebuie sa se bazeze pe ea însasi, pentru ca la ea e durerea.
În adâncul sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa îi dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si rânduiasca treburile gospodariei, înainte de a pleca la drum. Înzestrata cu o inteligenta nativa, ea îsi stabileste opririle în locuri, unde stie ca va primi cât mai multe informatii. Vitoria stie sa întrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie mental drumul sotului ei. Stie sa fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta si sa învrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si Cutui. În discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, când în realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: În întuneric, începea sa i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era… aici, între Sabasa si Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
În descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv îi va reveni câinelui pe care din fericire îl gaseste.
La început Vitoria se poarta prietenos cu cei doi ciobani, pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapânire de sine iesita din comun: Avea de cautat, de gasit si de rânduit. De plâns a plânge mai pe urma, acum n-are vreme.
Vitoria este neobosita si necrutatoare în descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor. La început Vitoria se poarta frumos, invitându-i pe Bogza si Cutui sa manânce si sa bea. Treptat însa vorbirea ei devine aluziva: spune despre baltagul lui Bogza, ca e mai vechi, stie mai multe despre trecut; mai târziu vede pe el pete de sânge. Vitoria stie ca cei doi sunt ucigasii dar nu-i numeste din prima clipa, ci îi supune unei tensiuni psihologice, care îi determina sa-si marturiseasca vinovatia.
De la insinuari, aluzii, Vitoria trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor. Si în aceasta scena dovedeste inteligenta nativa, istetime si stapânire de sine.
Vitoria este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor, ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara o gama larga de atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie autoritara, voluntara, pe care nu o înfrânge nici drumul lung si greu, nici oboseala, nici informatiile rare si putine. Ea îsi pregateste drumul cu un adevarat ritual pâna în cele mai mici amanunte. În afara de inteligenta nativa îi este de mare ajutor o bogata experienta de viata.
În hotarârea ei de a-si cauta sotul este nu numai iubire ci si un aprig dor de dreptate, de pedepsire si de razbunare. Ea reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului si crima care a avut loc.
Prin energie fizica si morala, prin intelogenta ei practica, hotarâre ferma si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte.