Hei. Vreau si eu niste pareri despre fraza : Comunic deci exist. Un referat ceva, orice. Multumesc.

Toata lumea scrie. Toata lumea citește. Dar nu toți pot intelege cu adevărat care sunt înțelesurile ascunse ale mesajelor. Interesante pana la virgula, în limba romana, mesajele pot lua uneori, cu sau fără vina autorului, interpretări absolut eronate. Asta în cazul în care, autorul, este suficient de agramat pentru cititor incat sa-i creeze confuzii intelectuale evidente.


Motto
Cuvintele sunt cu adevarat mijlocul de comunicare cel mai putin eficient. Ele sunt cele mai expuse la intrepretari gresite si cel mai adesea prost intelese.

Comunic, deci exist.
Sentinţă în toată regula,
calchiată după "Cuget, deci exist" de Rene Descartes,
care n-a mai fost trecut la bibliografie.

Raţionalistul francez avea însă o frază premergătoare, pe care cei ce abuzează de acest dicton, de regulă, o trec cu vederea:
"Dubito, ergo cogito",
ce se traduce "Mă îndoiesc, deci cuget", prin care surprindea, cu o extraordinară smerenie, modestia înţeleptului care, asemenea lui Socrate,"ştie că nu ştie", existenţa sa spirituală fiind o continuă îndoială.

Dl. Zăgan, spre deosebire de predecesorul său, are certitudini, nu îndoieli. Dumnealui ştie că ştie.
Declară, abrupt şi sentenţios, "Comunic, deci exist", de parcă ar fi cel puţin Ministrul Comunicaţiilor.

Comunicarea în artă este un proces biunivoc, care presupune în primul rând o bună receptare din partea "consumatorului".
România, fiind un stat 90% alfabetizat, are cei mai mulţi scriitori pe cap de locuitor. Fiecare are antena lui de emisie: scrie, trimite, tipăreşte pe banii lui, adaugă.

Evident, e la mintea lui Bulă, pentru a fi complet, procesul de comunicare trebuie să se încheie, printr-un minim ecou pozitiv, în conştiinţa Receptorului, adică a cititorului relativ avizat şi, pe cât posibil, obiectiv.

Nu există Receptor al unei idei, mai subiectiv şi mai necugetat decât Autorul acesteia.
Arătaţi-mi mie un scriitor român care nu crede că i se cuvine Premiul Nobel!

Costel Zăgan manifestă disponibilităţi certe în poezia "anecdotică", de sorginte soresciană. Are indiscutabil umor, dar unul de divizia B, în care îi place să persevereze. Nu face eforturi pentru a promova în prima ligă.

Mai nou scrie masiv, aproape la disperare. Crede că în valurile acestea de ziceri mediocre se va nimeri într-o zi, ca la loto, o capodoperă.

Costel Zăgan are rezerve mari de imaginaţie pe care, după umila mea părere, le gestionează execrabil. El caută uneori originalitatea absolută, ajungând la teribilisme de tipul "Mormântul e sexul morţii" (mormânt, în sens de cavitate, groapă sau, dacă vreţi, gaură...). Un astfel de aforism, dacă nu cumva a fost scris şi adăugat la beţie, descalifică estetic orice autor...

Dacă autorul vrea neapărat să-l completeze pe Descartes
adăugând cu mâna sa pe Internet (ce poate fi mai simplu?) ziceri braşovistice,
eu, Bulă îi sugerez următoarea variantă:

Adaug, deci comunic.
Comunic, deci exist.

Deşi îl critic, uneori fără milă,
am o simpatie faţă de Dl. Zăgan.
Simt florile din grădina sufletului său,
momentan năpădite de o vegetaţie echivocă şi derizorie.
E o grădină dezordonată, aproape urâtă,
pentru că dl. grădinar se ţine de lucruri slabe.
Comunicarea depinde de prezentza fizica a receptorului si de "receptivitatea" lui (disponibilitatea de a primi mesajul transmis). Chiar daca in fata d-lui Zagan "exista" o persoana (desi Zagan n-are un argument filosofic pentru asta), nu inseamna ca respectivul posesor de analizator auditiv (sau vizual pentru limbajul scris) este "pe receptie". Intrucat nu are nici o dovada ca exista un receptor al domniei sale, nu se poate pretinde un "lucru" (asa ii zice Rene) care comunica, iar in absentza comunicarii, d-l Zagan inceteaza sa mai "existe". Pentru a-l salva pe emitatorul domn Zagan de la moarte sigura, silogismul sau ar putea fi rescris astfel: "Comunic, deci exista un receptor (mai multi ar fi o ipoteza hazardata); exista un receptor (bogdaproste), deci ma mir; ma mir, deci ma indoiesc; ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist."

Ador!; x Cauta citate pe net despre viata si poti crea referate f.booone!:X Fundita?

Buna.

Toata lumea scrie. Toata lumea citește. Dar nu toți pot intelege cu adevărat care sunt înțelesurile ascunse ale mesajelor. Interesante pana la virgula, în limba romana, mesajele pot lua uneori, cu sau fără vina autorului, interpretări absolut eronate. Asta în cazul în care, autorul, este suficient de agramat pentru cititor incat sa-i creeze confuzii intelectuale evidente.


Motto
Cuvintele sunt cu adevarat mijlocul de comunicare cel mai putin eficient. Ele sunt cele mai expuse la intrepretari gresite si cel mai adesea prost intelese.