Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţara la alta. Crăciunul este pentru creştinii din toată lumea ziua Naşterii Domnului, dar pentru alţii este o sărbătoare păgână care marchează solstiţiul de iarnă sau pur şi simplu o zi liberă. În lume, există diverse moduri de sărbătorire a Crăciunului, iar site-ul TourMagazine.fr ne prezintă câteva din obiceiurile şi tradiţiile specifice acestei zile.
Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfârşitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii, şi care este o ocazie în plus pentru o sărbătoare în plină stradă.
Următoarele date importante, care sunt fără îndoială cele mai familiale, sunt 24 şi 25 decembrie: 'Nochebuena' şi Ziua de Crăciun. Întreaga familie se reuneşte în jurul mesei de pe care nu lipsesc felurile tradiţionale, precum cele din carne de oaie sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu 'turron' (nuga din miere, zahăr, albuş şi migdale), 'polvorones' (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi marţipan.
Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită 'La Misa Del Gallo' (Misa cocoşului).
Pe 28 decembrie, spaniolii sărbătoresc ziua Sfinţilor Inocenţi (având la origine uciderea pruncilor de către regele Irod), care deşi aminteşte de un eveniment sângeros, este plină de obiceiuri mai curând hazlii şi distractive, asemănătoare cu ziua de 1 aprilie din România. De asemeni, pe această dată copiii se bucură de numeroase jocuri şi petreceri.
Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou ('Nochevieja' sau 'Noaptea veche'), spaniolii obişnuiesc să mănânce carne de porc, întrucât acest animal este considerat un simbol al norocului în următorul an. În timp ce se aşteaptă ca ceasul să bată ora 12 noaptea, se împart câte 12 boabe de strugure fiecărei persoane prezente, urmând ca ele să fie mâncate pe rând, la miezul nopţii, la fiecare bătaie care marchează apropierea orei 12. Potrivit credinţei spaniole, dacă cele 12 boabe sunt mâncate la timp, atunci anul următor va fi plin de noroc.
Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi celebrează pe cei Trei Regi în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.
Spaniolii aşează în centrul sărbătorii de Crăciun din familie scenele nativităţii, scene reprezentând Naşterea lui Hristos, numite 'nacintiento' (naştere) sau 'belen' (Bethleem). Aceste mici scene ale nativităţii îşi fac apariţia, în preajma Crăciunului, şi în marile pieţe publice, precum şi în biserici. Deşi pomii de Crăciun au căpătat o oarecare popularitate în ultimul timp, scenele nativităţii rămân simbolul consacrat al Crăciunului în Spania.
Acesta este craciunul in Spania!
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţara la alta. Crăciunul este pentru creştinii din toată lumea ziua Naşterii Domnului, dar pentru alţii este o sărbătoare păgână care marchează solstiţiul de iarnă sau pur şi simplu o zi liberă. În lume, există diverse moduri de sărbătorire a Crăciunului, iar site-ul TourMagazine.fr ne prezintă câteva din obiceiurile şi tradiţiile specifice acestei zile.
Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfârşitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii, şi care este o ocazie în plus pentru o sărbătoare în plină stradă.
Următoarele date importante, care sunt fără îndoială cele mai familiale, sunt 24 şi 25 decembrie: 'Nochebuena' şi Ziua de Crăciun. Întreaga familie se reuneşte în jurul mesei de pe care nu lipsesc felurile tradiţionale, precum cele din carne de oaie sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu 'turron' (nuga din miere, zahăr, albuş şi migdale), 'polvorones' (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi marţipan.
Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită 'La Misa Del Gallo' (Misa cocoşului).
Pe 28 decembrie, spaniolii sărbătoresc ziua Sfinţilor Inocenţi (având la origine uciderea pruncilor de către regele Irod), care deşi aminteşte de un eveniment sângeros, este plină de obiceiuri mai curând hazlii şi distractive, asemănătoare cu ziua de 1 aprilie din România. De asemeni, pe această dată copiii se bucură de numeroase jocuri şi petreceri.
Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou ('Nochevieja' sau 'Noaptea veche'), spaniolii obişnuiesc să mănânce carne de porc, întrucât acest animal este considerat un simbol al norocului în următorul an. În timp ce se aşteaptă ca ceasul să bată ora 12 noaptea, se împart câte 12 boabe de strugure fiecărei persoane prezente, urmând ca ele să fie mâncate pe rând, la miezul nopţii, la fiecare bătaie care marchează apropierea orei 12. Potrivit credinţei spaniole, dacă cele 12 boabe sunt mâncate la timp, atunci anul următor va fi plin de noroc.
Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi celebrează pe cei Trei Regi în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.
Spaniolii aşează în centrul sărbătorii de Crăciun din familie scenele nativităţii, scene reprezentând Naşterea lui Hristos, numite 'nacintiento' (naştere) sau 'belen' (Bethleem). Aceste mici scene ale nativităţii îşi fac apariţia, în preajma Crăciunului, şi în marile pieţe publice, precum şi în biserici. Deşi pomii de Crăciun au căpătat o oarecare popularitate în ultimul timp, scenele nativităţii rămân simbolul consacrat al Crăciunului în Spania.
Craciunul in Spania
Egatul Spaniei este situată în sud-vestul europei, între Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, pe peninsula Iberică, ocupând 4/5 parte a peninsulei. Insulele Kanare şi insulele Baleare (Ibiza, Mallorca, Menorca, Formentera, Cabrera) aparţin şi de Autoritatea Spanoilă. Spania are 50 de regiuni care dispun de o independenţă considerabilă.
Anul de intrare în UE: 1986
Este în vecinătate cu: Franţa, Portugalia (prin strâmtoarea de la Gibraltar) Maroc.
Suprafaţa: 504.782 km2 (împreună cu cu insulele Canare şi insulele Baleare),
din care peninsula este de 490.774 km2
Numărul de locuitori: 43, 758, 250 (2006)
Densitatea populaţiei: 79 pers/km2
Componenţa populaţiei: 14.4% între 0-14 ani
68% între 15-64 de ani
17.6% peste 65 de ani
Creşterea populaţiei: 0.15%
Raportul natalităţii: 10.1 naşteri/1.000 persoane
Raportul mortalităţii: 9.63 de decese/1.000 persoane
Raportul mortalităţii la nou născuţi: 4.42 de decese/1.000 naşteri
Durata de viaţă: - în general : 79.52 de ani
- la femei: 83.03 de ani
- la bărbaţi: 76.18 de ani
Coeficient de şomaj: 10.4 %
Relaţii externe: Pe plan commercial Spania este al optelea cel mai important stat al ţărilor member UE. Există 52 de societăţ şi filiale comerciale mixte ungaro-spaniole (multe dintre ele fiind microintreprinderi înfiinţate recent). Totalul capitalului spaniol activ este de aproximativ 50 de milioane de USD
Climatul: Spania se află într-o zonă cu climă temperată, meditarană, în centrul ţării în zona capitalei Madrid climatul fiind mediteran-continental. Între climatul dintre regiunile muntoase, cel de pe malul mării şi cel din centrul ţării se pot constata diferenţe importante, în regiunile de pe malul mării climatul fiind mai puţin extrem, în timp ce zonele limitate de Oceanul Atlantic au un climat mai polios. Temperatura medie a Madridului în luna iulie este de 30 oC, în februarie de 8 oC
Timpul: CET + 1 oră iarna, CET + 2 ore vara
Moneda: din 1 ianuarie 2002 s-a introdus Euro, 1 Euro = 166, 386 Peseta
Limba: Limba spaniolă oficială este Castiliana. În unele comunităţi autonome ca Catalunia, Calicia, Valencia, şi pe tritoriul Basc, majoritatea populaţiei vorbeşte şi limbile locale considerate oficiale în acele regiuni, acestea însă diferă foarte mult de spaniola castiliană.
Religia: 95% din populaţia ţării este de religie romano-catolică.