Eu sînt acel pe care l-am visat,
L-am căutat și-am vrut să-l născocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Să treacă raza, ager și curat,
Acel ce-atinge neatins noroiul
Și poate duce drum și peste cer
Și să ramîie fier de este fier,
Rugină-n el să nu-și puie altoiul.
Să năzuiască-n marmura schimbare.
Singurătăți, de sus, de stălăctit.
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Și aripile findu-i veșnic călătoare.
Eu știu tăcea cînd visul a murit,
Și-n toată clipa-nalț cîte-o statuie
Tăcerii, pe un drum ce suie
Neisprăvit.
breeze întreabă:
Marian_Bogdan_1996 întreabă:
Catalin979 întreabă: