În ziua de joi, 15 iunie 1889, zi în care se simţea de altfel destul de bine, Eminescu se aşeză pe pat şi, peste câteva minute, cade într-o sincopă şi moare imediat.
Cum se vede din cele de mai sus, moartea lui Eminescu nu este datorată traumatismului cranian petrecut cu 25 zile mai înainte şi care se vindecase complet, ci este consecinţa unei endocardite mai vechi, diagnosticată de regretatul profesor N. Tomescu, medic primar al serviciului de boli interne de la spitalul de copii, care era şi medic al institutului, de care era ameninţat în fiecare clipă şi care desigur s-a agravat după erizipel.
Cu aceste constatări legenda dispare. Ea pornise din scrisoarea surorii poetului Henrietta către d-na Emilian şi fiica sa Cornelia, care scria, la data de 22 iunie 1889 „…nenorocitul meu frate a murit în cea mai neagră mizerie şi moartea lui a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun din ospiciu, anume Petre Poenaru."
Este din lucrarea „Câteva date asupra ultimelor zile ale poetului Mihail Eminescu"
de Dr. V. Vineş
Şef de lucrări la clinica neurologică din Bucureşti
Doar 10%din literatura sa este cunoscuta de cititorii actuali. app are si cateva poezii mai...neortodoxe.
Pai...era un geniu...
cel mai mare poet roman.
avea un grad mare de inteligenta pentru ca la inmormantare ia catarit creierul si era mai greu decat greutatea medie...
si multe altele
anonim_4396 întreabă:
Habarnuamcenumesaimipun întreabă:
stefanst2312 întreabă: