Nu exista liberul arbitru? daca da, de ce?

Question

RAY · Answer

Da si nu, de exemplu nu tu alegi sa isi placa de o fata,nu tu alegi cand isi este foame,sete,cand te simti somnoros,obosit,fericit,bucuros,trist,cand simti frica,teama,iubire etc 
dar ai libertatea de a alege,de exemplu ai mancat dulciuri vezi ca ai nu e ok prin vointa, ratiunea poti scapa de acest viciu, avem liberul arbitru dar nu initial  si ca plan secundar, in fapt cu cat un om e mai rational cu atat el va face alegeri mai logice, rationale, de exemplu regretam de multe ori ceea ce facem pentru ca actionam emotional, avem 3 creiere
1, reptilean =nevoie de reproducere, supravetuire, frica, teama de ceva nou
2 emotional =iubire, afectiune, dragoste, sentimente, emotii etc 
3 rational =ratiunea, creativitate, imaginatie etc 
e creierul 1,      2 sunt de multe ori baza iar 3 de multe ori este doar asa de forma in capul nostru, in fapt cand e vb de sex, supravetuire, iubire creierul rational este blocat, de astea nu poti intelege de ce te atrage una proasta dar sexy sau de ce la fete le place badboy ca creierul rational e blocat, cand isi frica de un leu ca te manca fugi sau lupti

wtxwhdxifdjebdd · Answer

Ti-as da funda pentru acest raspuns. Intr-un fel, dupa mine, dupa tatia ani de informare, analiza si dezbateri filozofice pe diferite arii privind religia, filozofia, stiinta si existenta in sine, am ajuns la concluzia ca primele 2 creiere sunt oarecum inutile. 

Eu m-as baza in proportie de %90 pe al 3-lea. Sigur, si sexul e bun, si este unul din cele mai vitale aspecte ale vietii in sociatatea curenta alaturi de bani. Deci, este util si primul creier.

Dar iubirea, atasamentul si prietenia sunt inutile. Ca si dumnezeu. Nu vad niciun beneficiu in ele. Deci creierul emotional ar trebui eliminat, zic.

Kaℓi · Answer

"daca da, de ce?" ce?
Suna ca naiba intrebarea.

Andrei_Leia_1992 · Answer

Faprul ca-ti pui intrebari pe TPU arata ca ai liber arbitru si nu esti robot sau opresat de comunism

OanaVasilov · Answer

Liberul arbitru nu are ce să fie decât o iluzie a "judecatei", una alterată de altfel. Gândeşte-te la referinţele termenului. Din punct de vedere filosofic, nu reprezintă nici măcar un concept(cum am văzut în multe locuri). E mai de grabă o piedică în raţionament. Poţi gândi ce vrei dar nu poţi gândi tot ce poate fi gândit, aici raportându-ne la absolut. E un termen ambiguu, nu are rost să aduc în discuţie ramura teologiei. Gândeşte-te acum la exemple cotidiene sau sociale, drepturile sunt reduse în mod disjunct prin suprimarea raţionamentului. În consecinţă, libertatea de a gândi ce vrei este, în mod logic, limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritorul, polul subiectiv sau prefaţa subliminală a realităţii conceptuale. Nu te încălzeşte cu nimic faptul că ai impresia(senzaţia la nivel psihologic) că eşti ocrotit de drepturi, drepturile apar ca urmări a ceva, sau altfel spus, apar în  avânt cu îndatoririle tale ca om în societate, făcând o aluzie la libertatea de exprimare. 
Acum îţi rămâne ţie să stabileşti dacă există sau nu liberul arbitru. Consider că am fost pe cât de explicită, deşi m-am limitat la esenţa contrariului şi nu am intrat în profunzimea explicaţiei.