Nu mai suport!
Simt ca viata mea pe aceasta planeta e inutila!
De cand m-am nascut, eu ma simteam altfel. Familia mea avand neajunsuri, nu puteam fi ca ceilalti copii. Toti se laudau cu lucruri noi, numai eu nu.
Am crescut. Ii aud pe parinti zilnic ca se cearta Ma cearta si pe mine din motive neintelese.
Cand aveam 9 ani, mi-a murit bunicul. Voi ganditi"Vai, ce mare chestie, asta e ciclul vietii". Dar faza e ca mi-a murit chiar de Craciun. Parintii s-au dus la tara si eu stateam la bunica mea plangand.Eram si racita. Aveam senzatii de voma in fiecare zi.
Dupa trei zile, au venit parintii si m-au luat. Stiti vorba aia" Un ochi rade, unul plange. De atunci detest Craciunul si cand ii vad pe toti copii care rad si se bucura de cadouri imi vine sa ma sinucid. Am 13 ani si nu suport. Am avut pneumonie si era sa mor intr-o seara. Mausa mea are cancer. Nu am nici un prieten pe care ma pot baza. Ce sa fac?
Sper sa ai rabdare sa citesti pana la capat!
Ce aiurea...
Parintii mei au divortat cand aveam vreo 12 ani(acum am un tata vitreg);
Bunicul meu a murit de Creciun(acum doi sau trei ani);
Neajunsuri avem si noi, multe.
M-au dezamagit atatia oameni, ca mi-e frica de prieteni. Nici eu nu prea am, am renuntat sa-mi doresc. Si multe altele...
Dar eu n-am suferit prea mult de Craciun, pentru mine n-a fost niciodata ceva important, sunt cadourile si colindele si tonele de pregatiri, doar ca sa mancam si sa dormim toata ziua. Si Nasterea Domnului, careia de fapt nu prea i se mai da importanta. Si filmele cu mosul pe care le-am vazut de sute de ori.
Singura parte buna e vacanta. Nu e asa rau sa nu-ti placa Craciunul.
Intodeauna trebuie sa-ti amintesti ca sunt altii care o duc mult mai rau decat tine. Si sa cauti ceva in care sa te refugiezi, ceva care iti place, la care te pricepi. Sa cauti sa evoluezi si sa inveti lucruri pentru a demonstra vietii ca nu te-a doborat. Sa speri mereu, sa te gandest la viitor, nu la prezent. Pentru ca viitorul ti-l poti imagina cum vrei tu.
Nu vei avea mereu 13 ani, lucrurile au sa se schimbe, si ce daca nu te vei putea lauda cu cea mai frumoasa copilarie. Copilaria e ceva relativ, ea doar te pregateste pentru viata. Omul nu primeste mai mult decat poate duce, daca ai trecut prin atatea, esti o persoana puternica, menita sa faca ceva important si frumos in viata(nu neaparat pentru omenire, dar pentru cineva, pentru cativa oameni care isi vor aminti de tine). Deci viata ta nu e inutila.
E bine sa ai prieteni, doar ca sa te destinzi, nu ca sa pui suflet pentru ei. E bine ca oamenii sa se poata baza pe tine, chiar daca tu nu te poti baza pe ei. Pentru ca daca tu faci ceva bun, nu o faci ca sa primesti ceva in schimb, nu?
Ai sa treci peste si intr-o buna zi poate vei rade. Poate, sau vei privi trecutul cu nostalgie.
Pe mine greutatile m-au maturizat, m-au invatat o multime de lucruri si mereu persoanele de varsta mea mi se par imature. Asadar noi avem o bogatie mintala, nu avem nevoie de lucruri noi cumparate si altele. Si ce daca ei se lauda?! Sunt doar niste copii rasfatati de viata care cu siguranta nu s-ar putea descurca pusi in fata unor dificultati! Eu am reusit pana acum, am invatat, am ajuns la un liceu bun...secretul e sa vrei mereu mai mult de la tine, nu de la viata.
Imi pare sincer rau pentru matusa ta, dar tragediile din familie nu trebuie sa te afecteze atat de mult. Trebuie sa inveti sa razi mereu dupa ce plangi. De aceea e bine sa fi visator cum sunt eu. Cand te transpui putin intr-o alta lume, cea reala nu te mai atinge atat de mult. Asta e refugiul meu, si tu trebuie sa ai unul.
"Ceea ce nu te doboara, te face mai puternic!"
Nu-i invinovati pe cei care nu te inteleg, nimeni care nu trece prin ce treci tu nu te poate intelege, si nici tu pe ei.
Si de multe ori oamenii se dezamagesc intre ei pentru simplul fapt ca sunt diferiti, pentru ca ceea ce e important pentru unul, poate nu e important pentru celalalt. Cea mai mare greseala e sa judeci, dar e imposibil sa n-o faci.
Sa nu faci ca mine, sa nu te desprinzi de omenire. "Nu-ti dai seama cat de important e contactul uman, pana nu-l pierzi.'(bine, proverbul asta se refera la avalanse, rataciri, dar ma rog).
Sper ca te-am incurajat putin, sau cel putin ti-am aratat ca nu esti singura care are greutati.
Viata e un fel de joc. Fiecare are pionul sau si da un numar cu zarul. Unii dau numere mai mici, alti mai mari. Scopul nu e sa ajungi primul, ci sa iti continui drumul corect, sigur, cu curaj si sa te ajuti pe tine insuti/insati, pentru ca rareori cineva se opreste sa iti ofere o mana.
Iti doresc mult succes in viata si nu uita sa speri, pentru orice, pentru ca in ciuda faptului ca speranta te dezamageste uneori, tot ea este cea care te ridica si te ajuta sa invingi!
Toate cele bune!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Bună!
Poate te-ar ajuta mult să mergi la un psiholog, psihologul școlii.Presupun că nu trebuie să plătești,îi poți spune ca ai dori să rămână "secrete" întrevederile, îi explici că părinții tăi nu ar dori să faci publică această poveste unei necunoscute dar ai nevoie de consiliere deoarece este o etapă grea.
Ai vrea să se povestească despre tine că ai fost o fată lașă, ce nu a rezistat vieții și s-a sinucis? Sau ai dori să se povestească despre tine că ai rămas puternică, nu ai fost doborâtă de viață, ai aspirat la un viitor mai bun și ai luptat cu viața în ciuda faptul că erai doar un copil?
Pe mine povestea a2a mă încântă enorm!
"Luptele cele mai grele li se dau soldaților celor mai puternici" - Ai primit niște lovituri la o vârstă fragedă,chiar și persoanele mature nu pot înțelege ceea ce simți tu,dar trebuie să dovedești că ești puternică, că poți scăpa de această tristețe! Dovedește că ești un luptător puternic și nu îți vei lua viața, vrei regreta! Nu te-ai gândit că mai devreme sau mai târziu vei întâlnii persoane minunate? Că vei vedea locuri extraordinare?
Eu nu te cunosc...dar îmi place să dau sfaturi, te rog să mă contactezi, să-mi trimiți un mesaj cu un id.
Gândește-te de două ori!
Îți transmit aceste sfaturi, citește-le cu atenție :
http://1cartepesaptamana.ro/sfaturi-parinti-pentru-copii/
Răspunde
N-are ce sa-ti faca psihologul. cea mai buna psihologie sunt banii. Te inteleg perfect. nici eu nu suport craciunul. cam aceiasi viata de **** am avut-o si eu. si nu pot spune ca acum e mai buna.
Răspunde
Draga mea, gindeste-te ca nu esti singura cu probleme materiale. Da, stiu, chiar si eu spun: nu vreau sa ma compar cu ceva mai rau ci cu ceva mai bun. Semeni cu mine. Si eu am senzatii de voma la suparare.
Uite, vezi (repet pentru toti!), de asta este bine sa fie uniforma la scoala si sa nu se dea voie cu telefoane si altele. Nu trebuie sa se faca diferenta intre copii. Mai ales la scoala! Acolo singura deferenta ar trebui sa fie notele. Iar disciplina sa nu fie incalcata de nici o fita.
Nu te va ajuta, dar si mie mi-a murit sora intr-o zi de sarbatoare. La fel, nu ma mai bucur de acea zi. Va trece cu timpul.
Te rog eu si, cred ca te roaga toata comunitatea TPU, nu te gindi sa lucruri rele! La virsta ta, tocmai este momentul sa te gindesti ca nu mai este mult pina la examenele importante. Este timpul sa incepi sa inveti "pe rupte" (nici nu vei mai avea timp sa te gindesti la altceva), ca sa reusesti la ce facultate vrei. Ai sa-mi spui ca parintii nu au bani. Tocmai de aia sa inveti, ca sa intri la buget si, in plus, cu bursa. POTI SA FACI O FACULTATE! Si apoi sa faci o meserie care sa te ajute sa cistigi mult. Asta ca sa ai si tu si sa poti ajuta si familia. Fruntea sus! Fii tare.
Nu e vorba de invatatura, sunt foarte buna, invat foarte repede.
Eu imi vad de viata, dar sunt unele momente in care nu mai pot.
Te inteleg. Dar pentru asta nu trebuie sa cedezi. Si daca nu te gindesti la prostii ci la viitorul tau, invatind bine cum spui, sigur vei reusi in vaiata. Si eu iti doresc asta.
Nu este suficient doar sa inveti repede. Incearca sa acumulezi cit mai multe informatii utile. Citeste si peste cea ce va da la scoala. Biblioteca este plina si gratuita. Cultura generala este foarte importanta in viata. Iar in cartile citite poate vei gasi si solutii la problema ta.
Eu consider ca o carte este buna NUMAI daca am invatat ceva din ea. Este suficient si un paragraf. Daca nu, degeaba este laudata de altii.
Uite ce frumos si bine iti scrie @Yoyoyoana! Citeste tot cu rabdare.
Am citit, si multumesc pentru sprijin.
Dar, acum..Cui sa-i dau funda? 
Multumesc pentru aprecieri!
Chiar am scris din suflet!
Cu placere. Am inteles asta de cum am citit. Te cred.
Hei, hei, slow down, it`s not so bad. Fiecaruia dintre noi i se intampla lucruri care ne fac sa credem ca suntem cei mai ghinionisti, ca nu mai are rost sa mergem mai departe, si nu doar o data. Faza la tine e ca treci printr`o perioada mai delicata, cand te maturizezi si incepi sa vezi lucrurile cu alti ochi, iar asta se suprapune cu traumele din copilarie. Nu te teme, nu esti the only one who has an 'horrible life', e plin de copii de varsta ta care simt ce simti si tu, adica au depresii.
Gaseste`ti ceva de facut care iti place si care poate sa iti atraga atentia de la trecutul tau, macar pe moment, pana trece si perioada asta mai nasoala. De exemplu, apuca`te de citit, i mean read a lot, de gatit, de crescut un animal, de colectionat timbre, orice e constructiv si te`ar putea ajuta. Nu ai nevoie de altii ca sa fii fericita. Desigur, poti sa intrii in legatura si cu ceilalti de varsta ta care au probleme asemanatoare si sa mai schimbati impresii. Why not?
Imi dau seama ca ai suferit foarte mult din cauza mortii bunicului tau, Dumnezeu sa-l ierte, dar trebuie sa te gandesti la alt lucru:
Priveste ziua de Craciun din punct de vedere religios.
Ce s-a intamplat in acea zi?
Exact, s-a nascut Mantuitorul lumii, cel care urma sa-si dea viata pentru sufletele noastre.
Oare chiar poti uri ziua de 25 Decembrie?
Chibzuieste bine si gandeste-te ca Dumnezeu l-a luat de pe lume poate cu un motiv.
Crede-ma, in Imparatia Raiului ii e mult mai bine decat ii e aici pe Pamant.
Stiu cum e, si mie mi-a murit bunicul pe cand aveam vreo 6 ani,tot in apropierea sarbatorilor religioase de iarna.
Mi-a fost foarte greu,dar cu puterea celui de sus am trecut peste.
Acum te sfatuiesc sa mergi la biserica mai des,sa te spovedesti si sa te impartasesti de sarbatori.Te va ajuta.
Si nu uita,eu sunt alaturi de tine, asa cum si Dumnezeu e alaturi de tine la fiecare pas!
A, si referitor la bogatiile materiale, nu hainele sau avutiile il fac pe om, ci inima sa dovedeste ce fel de persoana este.
Sper ca te-am ajutat
Treci printr-o situatie foarte delicata, eu ti-as sugera sa te duci sa vorbesti cu parintii tai si sa le spui ce ai pe suflet sigur o sate inteleaga si o sa te simti mai bine, deoarece cand iti spui probleme in fata cuiva drag, pur si simplu de descarci, te simti mai liber, credema...si incearca sa iesi si tu pe afara, sa iti cauti o gasca de prieteni care sa te inteleaga si sa te placa asa cum esti tu, si stai linistita o sa vina si soarele pe strada ta... sper ca te-am ajutat, mult noroc!
Hmmmmm
interesanta poveste. pai poate ca din cauza bunicului tau care a murit de creciun, dumnezeu sal ierte ai ramasa asa...findca il iubeai mult...te sfatuiesc sa te duci la un psiholog
el te va ajuta mult!
Salut! Eu zic sa te linistesti si sa ai grija sa nu intri in depresie.Incidentele astea de care tu vorbesti se intampla in fiecare familie, doar ca oamenii le dau mai multa sau mai putina importanta, depinde de fiecare.Incearca sa-ti gasesti activitati pentru a-ti petrece timul intr-un mod cat mai placut( de exemplu du-te prin parc si da mancare la porumbei), bucura-te ca esti sanatoasa, ca in rest toate trec! Normal ca daca tu stai toata ziua in casa si te gandesti la evenimentele neplacute din viata ta, nu ai cum sa te bucuri de clipele frumoase care iti bat la usa zi de zi. (Loviturile pe care viata ti le da in fata, sunt picioarele in fund carora nu le-ai dat importanta).
-
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
