Cu ceva timp in urma, o perioada de doua luni, am facut pe dadaca, pentru verisorul meu. Au fost emotionante zilele cu el pentru ca era abia-nascut, se nascuse prematur, suferea de sindromul Down, plus alte complicatii.Ma atasasem foarte mult de el, imi placea sa stiu ca are nevoie de mine, imi placea sa ma caute cu privirea cand nu ma gasea langa el cand se trezea, imi placea ca avea chef de viata si ca era fericit, desi toti ii plangeam de mila. A trait doar 7 luni, poate de asta apreciez si mai mult clipele petrecute cu el.
Chiar daca am o varsta inca frageda imi plac foarte foarte mult copiii, mai ales verisoara mea de 10 luni(cea din poza). cel mai frumos moment a fost cand a facut primul pas singurica!