Diagnostic
Majoritatea fracturilor rotulei rezultă după un traumatism direct. Cele mai multe fracturi de rotulă prezintă o componentă transversală care rezultă din forţele de tracţiune exercitate de aparatul extensor al genunchiului. Simptomele şi semnele cele mai frecvente sunt durerea, creşterea volumului genunchiului şi scăderea forţei de extensie a genunchiului. Palparea porţiunii subcutanate a patelei (rotulei ) poate decela punctul maxim dureros şi un defect osos sau separarea fragmentelor fracturii. Testarea extensiei active a genunchiului este importantă pentru a determina dacă se optează pentru tratamentul conservator sau chirurgical. Examenul radiologic standard al unei fracturi de rotulă cuprinde radiografiile în incidenţa de faţă, profil şi axială de rotulă. Radiografia de faţă poate fi greu de interpretat datorită suprapunerii regiunii condiliene femurale. Pe radiografia de profil se apreciază deplasarea fracturii, şi congruenţa suprafeţei articulare. Radiografia axială poate aprecia fracturile în plan vertical ca şi defectele osteocondrale. Alte mijloace imagistice de investigare ca CT, RMN, artrografia, sunt rar utilizate în diagnosticul acestor tipuri de fracturi.
Anatomie chirurgicală
Fiind cel mai mare os sesamoid uman, patela se situează între fibrele tendonului muschiului cvadriceps. ¾ superioare ale feţei posterioare ale rotulei sunt acoperite de cartilaj articular de o grosime considerabilă (3-5mm). Cele două feţe articulare ale rotulei se articulează cu trohleea femurală. Din datele desrise mai sus rezultă că majoritatea fracturilor de rotulă sunt intraarticulare şi că deplasarea fracturii produce şi ruperea retinaculelor patelare.
Tratamentul conservator
Este indicat pentru fracturile fără deplasare cu menţinerea integrităţii aparatului extensor. Condiţiile general acceptate pentru acest tratament sunt separarea fragmentelor mai mică de 3mm şi o treaptă articulară mai mică de 2 mm. Astfel se imobilizează genunchiul în extensie sau uşoară flexie pentru 6 săptămâni. Mersul cu sprijin parţial progresiv este început la 2 săptămâni de la momentul traumatismului. Radiografii de control sunt necesare pentru a evalua deplasarea secundară care este posibilă.
Tratamentul chirurgical
Indicaţiile acestui tratament sunt fracturile cu deplasare mai mare de 3 mm şi cu treaptă articulară mai mare de 2 mm, pierderea capacităţii de extensie a genunchiului, fracturi osteocondrale cu corpi intraarticulari liberi, fracturile marginale sau logitudinale cu cominuţie sau deplasare.
Tehnici chirurgicale
Metoda hobanului funcţionează pe principiul conform căruia banda metalică anterioară în tensiune converteşte forţele de tracţiune ale cvadricepsului în forţe de compresiune la nivelul focarului de fractură prin tracţiunea fragmentului distal. Această tehnică prezintă numeroase variante, şi se poate asocia cu osteosinteza cu şuruburi, cerclaj perirotulian, etc.
Patelectomia parţială-poate fi necesară atunci când există un fragment cominutiv articular sau când există cominuţia unui pol al rotulei care nu poate permite fixarea sa. Patelectomia polară se asociază clasic cu "tunelizarea" patelei şi inserţia ligamentului patelar cu fire de sutură transpatelare până în regiune proximală a patelei.
Patelectomia totală este un procedeu chirrugical recmandat în fracturile cu deplasare şi cominuţie mare care nu se pot fixa chirurgical. Complicaţile pe termen sunt reprezentate de pierderea braţului de pârghie al cvadricepsului, cu artoza secundară.
Succes. Sper ca te ajuta. Si nu cred ca exista termenul de axiala ai inteles tu gresit. FUNDOI, te rog?
PACE
Cel mai bine este sa-l intrebi pe el.Nimeni de pe TPU nu o sa stie ce e in mintea acelui doctor.