Salut! Am nevoie de cateva sfaturi daca se poate! Acum 2 ani am avut un accident in care mi-am pierdut vederea cu un ochi. A fost o perioada foarte grea pentru mine, un an nu am iesit din casa, la propriu, imi era frica sa ies pe afara, sa ma intalnesc cu diferite persoane. Nu pot spune ca acum sunt 100% normal, psihic, ci undeva la 80%. Dar, problema care este, nu mai pot muncii unde voiam sa muncesc, nu mai pot conduce o masina, si faza nasoala, sunt foarte nehotarat de atunci, nu stiu de unde sa incep sa fac proprii bani, nu stiu cum, si nu stiu la ce sunt bun. vazand doar cu un ochi, care si cu el am ceva probleme, la obiectele foarte mici cum sunt literele, sau la distanta, si sunt si foarte neindemanatic, cateodata abia pot prinde un obiect din prima. Vreau si eu un sfat va rog, de unde as putea incepe sa o iau de la capat? Multumesc anticipat!

Gândește-te că sunt oameni care luptă cu cancerul ( de curând și mama care a fost diagnosticată), alții fără mâini și fără picioare care duc o viață oarecum normală ( vezi Nick Vujicic pe Facebook https://www.facebook.com/NickVujicic ), recent am văzut pe YouTube mecanic fără picioare și în scaun cu rotile cum era el, săracul... dar repara mașini. Sau acei oameni care pictează cu degetele de la picioarele.
Sau vezi Olah Attila (https://www.facebook.com/311090142374448/posts/2064612387022206/ ) care are numai un singur picior ( dar are o proteza în schimb) și participa la campionate de MTB și ciclism sosea. Este el ungur, dar vorbește românește. Participă la concursuri la noi, în țară. Și eu sunt biciclist, bag mult pe bicicletă într-un sezon. Însă nu ma simt capabil sa particip la concursuri nici mtb nici sosea pentru că îmi plac ambele.
Și am doua mâini, doua picioare și doi ochi ( din fericire). Alții fără un picior și participă la concursuri, îți imaginezi? Ideea este ca niciodată nu trebuie sa renunți la visul tău indiferent de obstacol.

Eu în anul 2019 am pus pentru prima data fundul pe șaua de la bicicletă. Aveam 28 ani și făcusem un pariu cu un prieten ( sau așa-zis prieten) că învăț să merg pe bicicletă. Nu știam până la acea vârstă ce este bicicleta și oarecum prietenul ăsta al meu mai mult râdea de mine decât să mă încurajeze. O altă cunoștiință m-a învățat să țin cât de cât echilibrul apoi când am prins experiență mi-a intrat în sânge. Din simple plimbări prin oraș am ajuns să fac ture prin afara orașului, apoi prin afara județului până am ajuns să fac Bike Touring pe bicicletă. Pana în prezent am mers cca. 8000 km, am vizitat multe orașe, sate, lacuri, ture de peste 100 km, chiar 160 km ( într-o tură). Și anul acesta să îmi vad alt vis împlinit : acela de a reușii să fac cățărări pe bicicletă ( urcare dificila pe care în 2019-2020 o vedeam imposibil de mers pe bicicletă ).
Însă uite că i-am dovedit prietenului ( sau fostului prieten, astăzi nu ne mai vorbim) că pot mai mult decât își imagina el. Oarecum oamenii se oftică atunci când arăți că ești mai bun ca ei.
Ce încerc să zic aici este că, pentru a-ți îndeplini visul, trebuie să și lupți pentru asta. Și indiferent ce zice lumea tu trebuie să mergi mai departe, cu capul ridicat.