Zenit: punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală deasupra locului de observație; fig. Moment ce marchează cea mai înaltă fază de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme.
Nadir: Punct imaginar pe bolta cerească, care coincide cu zenitul din emisfera opusă celei de unde privește observatorul.
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith.
NADÍR s. n. (Astronom.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir.
Nadir - opusul zenitului
Zenit s. n. punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. Culme, apogeu
nadir s. n. (astronom.) punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – din fr. nadir.
nadir - opusul zenitului