Salut, imi trebuie cateva informatii referitoare la naufragiul care a avul loc in anul 1912, stiti?

* În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanicul, cel mai mare vapor construit vreodată, s-a scufundat în Atlantic
* Printre supravieţuitori s-au aflat şi pasageri români

Puţine evenimente din istoria lumii au impresionat omenirea atît de profund ca tragedia Titanicului, imensa navă despre care se spunea că nici Dumnezeu însuşi nu ar putea-o scufunda vreodată. Vaporul de lux a înşelat aşteptările constructorilor, luînd cu ea în adîncuri mii de vieţi. Printre pasageri au fost şi mulţi români care se îmbarcaseră atunci, la început de secol, către America, pentru o viaţă mai bună. Unii au scăpat, despre alţii au rămas doar povestirile urmaşilor despre imensa catastrofă care a zguduit omenirea.
Croazieră pe vaporul gigant
Acum 92 de ani, Titanic, pachebotul de lux, s-a scufundat în Oceanul Atlantic. Transatlanticul, socotit imposibil de scufundat a avut la bord 2.206 pasageri, din care au supravieţuit numai 703. Era şi a rămas cel mai mare pachebot construit vreodată, care rivaliza cu orice mare hotel continental, prin eleganţa şi rafinamentul cabinelor, precum şi a serviciilor oferite. Cei care au conceput vasul au prevăzut 32 bărci de salvare, dar, fiindcă nici nu se concepea posibilitatea unui naufragiu, numărul lor a fost redus la 20. Voiajul inaugural a atras multe persoane din înalta societate, nobili britanici, industriaşi americani. La clasele inferioare se aflau emigranţi care visau la o viaţă mai bună în USA şi Canada. S-a renunţat şi la rachetele de semnalizare pentru pericol, fiind considerate inutile. Siguranţa pe care o prezenta vasul, precum şi experienţa vestitului căpitan E.J. Smith, serveau drept garanţie pentru o călătorie fără griji.
Veselie la bord
Titanicul a pornit de la Southampton într-o miercuri, pe 10 aprilie 1912, la orele 12. Vremea era bună, temperatura de 10 grade C. Iarna aceea fusese foarte caldă. Într-o atmosferă de bucurie, zeci de mii de oameni erau prezenţi în port pentru a-şi lua rămas bun de la pasageri. Nimeni nu bănuia că peste numai trei zile toate ziarele din lume vor publica zguduitoarea ştire legată de scufundarea Titanicului. Uriaşa construcţie trebuia să cucerească pentru Anglia „Cordonul Albastru" al oceanului, acea înaltă şi rîvnită decoraţie pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. Toţi se aşteptau ca Titanicul să pună în umbră vapoarele celorlalte naţiuni. Pe corpul vasului uriaş o mînă a scris cu litere mari: „No God". La bord, distracţia era în toi. Printre pasageri se aflau şi 25 de milionari. Cu toţii erau într-o dispoziţie bună, se amuzau şi dansau.
Încredere oarbă în forţele navei
În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, vaporul de lux a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de ţărm, unde pe timp de primăvară erau mulţi gheţari plutitori. Un vapor din apropiere a avertizat neîntrerupt Titanicul prin telegraf că există pericol de gheţari. Însă colosul înainta nebuneşte. Fiindcă n-au primit nici un răspuns, telegrafiştii de pe acel vas s-au dus la culcare. Titanicul era echipat cu ultimul sistem de radio Marconi, dar operatorii erau ocupaţi cu trimiterea şi primirea de mesaje pentru pasagerii bogaţi. John Phillips, radiotelegrafistul celui mai mare vas din lume a trimis următorul răspuns: „Omule, ţine-ţi gura! Am treabă!". L-a avertizat pe căpitanul Smith, dar acesta nu s-a alarmat, fiind convins de rezistenţa vasului. Era decis ca Titanicul să bată recordul şi să ajungă la New York cu o zi înainte de timpul prevăzut. La orele 23:40, în noaptea de 14 Aprilie, Titanicul s-a lovit de iceberg, iar la orele 2:20 a fost înghiţit de ocean.
S.O.S. Titanicul!
Avînd viteză mare, vasul a lovit un gheţar exact în locul unde era scris: „No God". Peretele vasului a fost tăiat de gheţar. Apa a început să pătrundă în vapor. Panica a izbucnit printre pasageri. Căpitanul a poruncit să se păstreze calmul şi să se coboare bărcile de salvare. Operatorii au transmis fără întrerupere SOS. Un alt vapor care părea să fie salvarea celor de pe Titanic a trecut prin apropiere, dar, fiindcă pe Titanic nu erau decît rachete luminoase de întîmpinare, căpitanul celuilalt vas i-a salutat cu semnale albe şi a plecat mai departe. Minutele Titanicului erau numărate. Apa se strecura cu putere prin spărtura deschisă a prorei. Înspăimîntaţi de moarte mulţi pasageri au sărit pur şi simplu în apa rece. Orchestra condusă de dirijorul Hartley cînta boogie-woogie.
Carpathia salvează naufragiaţii
Într-un tîrziu s-a auzit în difuzor vocea căpitanului Smith: „Nava se scufundă. Echipaj şi ofiţeri ai Titanicului, sînteţi eliberaţi de orice sarcină. V-aţi făcut datoria, dovedindu-vă a fi demni de numele britanic! Să scape cine poate! Dumnezeu să fie cu voi!". După 2 ore şi 40 de minute de la impactul cu icebergul, dintr-o dată, faimosul vapor s-a scufundat vertiginos în adînc, la aproape 1.600 kilometri distanţă de destinaţia sa finală. Cei ce pluteau în apă au fost traşi de vîrtejul uriaş în adînc. 1.563 de oameni s-au înecat în valurile Atlanticului. În apa rece ca gheaţa, timp de 50 de minute, s-au auzit numai strigătele disperate ale celor ce-şi vedeau moartea cu ochii. Nava Carpathia aflată în apropiere a reuşit să salveze doar o parte din pasagerii naufragiaţi. Cel mai tînăr supravieţuitor de pe Titanic, Malvina Dean, avea doar 8 săptămîni cînd călătorea pe Titanic la clasa a III-a. Ea, mama şi fratele ei au supravieţuit scufundării, dar tatăl ei, Bert, a fost unul dintre cei 1.517 pasageri dispăruţi.
92 de ani pe fundul Atlanticului
După scufundarea Titanicului, compania care construise acest vas a afişat două tăbliţe pe uşa de la intrare. Pe una era scris: „Cunoscut şi salvat", iar pe cealaltă „Cunoscut şi pierdut". La sfîrşit nu a mai contat că cineva a fost bancher sau sărac. Au avut de pierdut şi companiile de asigurări care au onorat despăgubiri uriaşe. În urma scufundării transatlanticului Titanic, s-a înfiinţat începînd cu anul 1913 un serviciu de cercetare a gheţurilor care a primit sarcina să descopere cîmpurile de gheaţă şi icebergurile, semnalînd poziţiile acestora navelor din zonă. În cei 92 de ani de cîns stă pe fundul oceanului, nava a fost devorată de microorganisme. Epava a fost descoperită de-abia în anul 1985, la 3.600 m adîncime, în apropierea coastelor Terrei Nova. Între anii 1986-1987, o expediţie de plongeuri submarini franco-americani a reuşit să recupereze ceva obiecte de valoare.
Români care s-au luptat cu valurile
u „Tata o scăpat cu viaţă de pe Titanic. A fost harnic şi a emigrat în America, să ne facă nouă, fetelor, zestre. Pe Titanic a fost îngrijitor de animale. O avut mare noroc, că ştia să înoate", povesteşte clujeanca Susana Pavel despre tatăl ei, Ioan Topan. În 1912, Susana avea doar 11 ani. Descrierea nopţii de coşmar pe care a trăit-o tatăl său şi-o aminteşte exact. „Tata a petrecut pînă la 12 noaptea, după care a mers şi s-a dezbrăcat să doarmă. Cînd să se culce, o simţit o zdruncinătură puternică. A ieşit cum era, dezbrăcat, şi a sărit de pe vapor în adînc, că ştia să-noate, doar crescuse lîngă apă, în Petreşti. Cică vaporul s-a rupt în două, că au dat într-un munte de sare. Tata a tot înotat. Se încîlcea între morţi, dar cel mai frică i-a fost să nu-l înghită peştii. A înotat mult, pînă a dat de o scară. Doi oameni l-au tras înăuntru, l-au îmbrăcat şi i-au dat ceva de băut, să se încălzească. Era un vapor care umbla la pescuit". Pereit Anna Olga avea 26 de ani cînd a plecat din America, la bordul navei Carpathia . Voia să se întoarcă în România. Femeia a fost martora tragediei de pe Titanic. A salvat şase vieţi din valurile oceanului. S-a stabilit în Sf. Gheorghe, unde s-a măritat cu un braşovean. Ultimii 3 ani i-a petrecut la Căminul de bătrîni din Hăghig. A murit în 1973.
Uriaşul mărilor
u Titanicul măsura 269 metri lungime, avea o lăţime de 28,5 m lărgime şi o înălţime de 19 m. Era egal ca lungime cu patru avioane Boeing 747 jumbo jet, parcate în şir indian. Principala funcţie a acestui vas era să transporte corespondenţa între Marea Britanie şi Statele Unite, înainte de apariţia variantei par avion. La bord se mai aflau şi pasageri cazaţi la clasa a doua şi a treia, precum şi mărfuri. Aproximativ jumătate din cele 46.000 tone erau dedicate confortului pasagerilor. Construirea Titanicului a început în martie 1909, cînd au fost nituite primele plăci de oţel ale vasului. Titanicul era proprietatea companiei Oceanic Steam Navigation. Deşi Titanicul avea echipaj britanic şi naviga sub pavilion britanic, de fapt, era proprietate americană.
Descoperitorul epavei
u Dr. Robert Ballard este o celebritate printre căutătorii de epave. El este cel care a descoperit Titanicul pe fundul oceanului în 1985, dar mai are în palmares, între multe altele, corabia Lusitania şi faimoasa navă de război a naziştilor, Bismarck. Anul trecut, cercetătorul a organizat o expediţie pe fundul Mării Negre în căutarea epavei Arcei lui Noe.
Licitaţie de suveniruri
u Un meniu al primei mese servite la bordul Titanicului a fost vîndut la licitaţie pentru suma de 73.000 de euro, acesta fiind preţul cel mai ridicat cu care a fost achiziţionat vreodată un obiect care a avut legătură cu croaziera fatală a transatlanticului. David Howard este un detectiv în retragere care a achiziţionat patru obiecte ce au aparţinut unui chelner de pe Titanic. În anul 2003, el a plătit aproximativ 145 de euro pentru un ceas din argint, un carneţel de note învelit în piele şi o insignă aparţinînd lui Thomas Mullin, unul dintre chelnerii decedaţi în naufragiul pachebotului, doar pentru vînzarea insignei cîştigînd aproximativ 46.000 de euro.
La discreţia turiştilor
u La 92 de ani de la scufundare, Titanicul este distrus pentru a doua oară. Nava frîntă în două a devenit un loc de pelerinaj. Turişti bogaţi coboară cu minisubmarine pînă la ea, iar cei mai săraci leagă greutăţi de coroanele cu flori de plastic şi le lasă să cadă pe fundul oceanului. Punctul respectiv, foarte uşor de găsit de cînd există sistemul global de poziţionare, a început să fie înţesat de cabluri, cutii de bere, bucăţi de pînză, sticle. Asociaţiile de protecţie a epavei au cerut ca Titanicul să fie declarat monument funerar. Pasarela pe care stătea marinarul care a anunţat apariţia icebergului, deja s-a prăbuşit, iar procesul de corodare a carenei s-a accelerat.
Prima ecranizare a fost românească
u Anul trecut, presa mondială a informat despre restaurarea unui film realizat chiar în anul 1912 şi avînd ca subiect catastrofa pachebotului Titanic. Premiera filmului Nacht und Eis - „O dramă a gheţurilor" avusese loc la doar patru luni de la eveniment. Autorul acestei performanţe de actualitate în filmul de ficţiune era un român care semna Mime Mişu, un regizor de teatru aflat la primul său film. Drama Titanicului a fost ecranizată în numeroase variante. Cea mai cunoscută este producţia lui James Cameron, din 1999, laureată cu 11 premii Oscar.

* În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanicul, cel mai mare vapor construit vreodată, s-a scufundat în Atlantic
* Printre supravieţuitori s-au aflat şi pasageri români

Puţine evenimente din istoria lumii au impresionat omenirea atît de profund ca tragedia Titanicului, imensa navă despre care se spunea că nici Dumnezeu însuşi nu ar putea-o scufunda vreodată. Vaporul de lux a înşelat aşteptările constructorilor, luînd cu ea în adîncuri mii de vieţi. Printre pasageri au fost şi mulţi români care se îmbarcaseră atunci, la început de secol, către America, pentru o viaţă mai bună. Unii au scăpat, despre alţii au rămas doar povestirile urmaşilor despre imensa catastrofă care a zguduit omenirea.
Croazieră pe vaporul gigant
Acum 92 de ani, Titanic, pachebotul de lux, s-a scufundat în Oceanul Atlantic. Transatlanticul, socotit imposibil de scufundat a avut la bord 2.206 pasageri, din care au supravieţuit numai 703. Era şi a rămas cel mai mare pachebot construit vreodată, care rivaliza cu orice mare hotel continental, prin eleganţa şi rafinamentul cabinelor, precum şi a serviciilor oferite. Cei care au conceput vasul au prevăzut 32 bărci de salvare, dar, fiindcă nici nu se concepea posibilitatea unui naufragiu, numărul lor a fost redus la 20. Voiajul inaugural a atras multe persoane din înalta societate, nobili britanici, industriaşi americani. La clasele inferioare se aflau emigranţi care visau la o viaţă mai bună în USA şi Canada. S-a renunţat şi la rachetele de semnalizare pentru pericol, fiind considerate inutile. Siguranţa pe care o prezenta vasul, precum şi experienţa vestitului căpitan E.J. Smith, serveau drept garanţie pentru o călătorie fără griji.
Veselie la bord
Titanicul a pornit de la Southampton într-o miercuri, pe 10 aprilie 1912, la orele 12. Vremea era bună, temperatura de 10 grade C. Iarna aceea fusese foarte caldă. Într-o atmosferă de bucurie, zeci de mii de oameni erau prezenţi în port pentru a-şi lua rămas bun de la pasageri. Nimeni nu bănuia că peste numai trei zile toate ziarele din lume vor publica zguduitoarea ştire legată de scufundarea Titanicului. Uriaşa construcţie trebuia să cucerească pentru Anglia „Cordonul Albastru" al oceanului, acea înaltă şi rîvnită decoraţie pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. Toţi se aşteptau ca Titanicul să pună în umbră vapoarele celorlalte naţiuni. Pe corpul vasului uriaş o mînă a scris cu litere mari: „No God". La bord, distracţia era în toi. Printre pasageri se aflau şi 25 de milionari. Cu toţii erau într-o dispoziţie bună, se amuzau şi dansau.
Încredere oarbă în forţele navei
În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, vaporul de lux a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de ţărm, unde pe timp de primăvară erau mulţi gheţari plutitori. Un vapor din apropiere a avertizat neîntrerupt Titanicul prin telegraf că există pericol de gheţari. Însă colosul înainta nebuneşte. Fiindcă n-au primit nici un răspuns, telegrafiştii de pe acel vas s-au dus la culcare. Titanicul era echipat cu ultimul sistem de radio Marconi, dar operatorii erau ocupaţi cu trimiterea şi primirea de mesaje pentru pasagerii bogaţi. John Phillips, radiotelegrafistul celui mai mare vas din lume a trimis următorul răspuns: „Omule, ţine-ţi gura! Am treabă!". L-a avertizat pe căpitanul Smith, dar acesta nu s-a alarmat, fiind convins de rezistenţa vasului. Era decis ca Titanicul să bată recordul şi să ajungă la New York cu o zi înainte de timpul prevăzut. La orele 23:40, în noaptea de 14 Aprilie, Titanicul s-a lovit de iceberg, iar la orele 2:20 a fost înghiţit de ocean.
S.O.S. Titanicul!
Avînd viteză mare, vasul a lovit un gheţar exact în locul unde era scris: „No God". Peretele vasului a fost tăiat de gheţar. Apa a început să pătrundă în vapor. Panica a izbucnit printre pasageri. Căpitanul a poruncit să se păstreze calmul şi să se coboare bărcile de salvare. Operatorii au transmis fără întrerupere SOS. Un alt vapor care părea să fie salvarea celor de pe Titanic a trecut prin apropiere, dar, fiindcă pe Titanic nu erau decît rachete luminoase de întîmpinare, căpitanul celuilalt vas i-a salutat cu semnale albe şi a plecat mai departe. Minutele Titanicului erau numărate. Apa se strecura cu putere prin spărtura deschisă a prorei. Înspăimîntaţi de moarte mulţi pasageri au sărit pur şi simplu în apa rece. Orchestra condusă de dirijorul Hartley cînta boogie-woogie.
Carpathia salvează naufragiaţii
Într-un tîrziu s-a auzit în difuzor vocea căpitanului Smith: „Nava se scufundă. Echipaj şi ofiţeri ai Titanicului, sînteţi eliberaţi de orice sarcină. V-aţi făcut datoria, dovedindu-vă a fi demni de numele britanic! Să scape cine poate! Dumnezeu să fie cu voi!". După 2 ore şi 40 de minute de la impactul cu icebergul, dintr-o dată, faimosul vapor s-a scufundat vertiginos în adînc, la aproape 1.600 kilometri distanţă de destinaţia sa finală. Cei ce pluteau în apă au fost traşi de vîrtejul uriaş în adînc. 1.563 de oameni s-au înecat în valurile Atlanticului. În apa rece ca gheaţa, timp de 50 de minute, s-au auzit numai strigătele disperate ale celor ce-şi vedeau moartea cu ochii. Nava Carpathia aflată în apropiere a reuşit să salveze doar o parte din pasagerii naufragiaţi. Cel mai tînăr supravieţuitor de pe Titanic, Malvina Dean, avea doar 8 săptămîni cînd călătorea pe Titanic la clasa a III-a. Ea, mama şi fratele ei au supravieţuit scufundării, dar tatăl ei, Bert, a fost unul dintre cei 1.517 pasageri dispăruţi.
92 de ani pe fundul Atlanticului
După scufundarea Titanicului, compania care construise acest vas a afişat două tăbliţe pe uşa de la intrare. Pe una era scris: „Cunoscut şi salvat", iar pe cealaltă „Cunoscut şi pierdut". La sfîrşit nu a mai contat că cineva a fost bancher sau sărac. Au avut de pierdut şi companiile de asigurări care au onorat despăgubiri uriaşe. În urma scufundării transatlanticului Titanic, s-a înfiinţat începînd cu anul 1913 un serviciu de cercetare a gheţurilor care a primit sarcina să descopere cîmpurile de gheaţă şi icebergurile, semnalînd poziţiile acestora navelor din zonă. În cei 92 de ani de cîns stă pe fundul oceanului, nava a fost devorată de microorganisme. Epava a fost descoperită de-abia în anul 1985, la 3.600 m adîncime, în apropierea coastelor Terrei Nova. Între anii 1986-1987, o expediţie de plongeuri submarini franco-americani a reuşit să recupereze ceva obiecte de valoare.
Români care s-au luptat cu valurile
u „Tata o scăpat cu viaţă de pe Titanic. A fost harnic şi a emigrat în America, să ne facă nouă, fetelor, zestre. Pe Titanic a fost îngrijitor de animale. O avut mare noroc, că ştia să înoate", povesteşte clujeanca Susana Pavel despre tatăl ei, Ioan Topan. În 1912, Susana avea doar 11 ani. Descrierea nopţii de coşmar pe care a trăit-o tatăl său şi-o aminteşte exact. „Tata a petrecut pînă la 12 noaptea, după care a mers şi s-a dezbrăcat să doarmă. Cînd să se culce, o simţit o zdruncinătură puternică. A ieşit cum era, dezbrăcat, şi a sărit de pe vapor în adînc, că ştia să-noate, doar crescuse lîngă apă, în Petreşti. Cică vaporul s-a rupt în două, că au dat într-un munte de sare. Tata a tot înotat. Se încîlcea între morţi, dar cel mai frică i-a fost să nu-l înghită peştii. A înotat mult, pînă a dat de o scară. Doi oameni l-au tras înăuntru, l-au îmbrăcat şi i-au dat ceva de băut, să se încălzească. Era un vapor care umbla la pescuit". Pereit Anna Olga avea 26 de ani cînd a plecat din America, la bordul navei Carpathia . Voia să se întoarcă în România. Femeia a fost martora tragediei de pe Titanic. A salvat şase vieţi din valurile oceanului. S-a stabilit în Sf. Gheorghe, unde s-a măritat cu un braşovean. Ultimii 3 ani i-a petrecut la Căminul de bătrîni din Hăghig. A murit în 1973.
Uriaşul mărilor
u Titanicul măsura 269 metri lungime, avea o lăţime de 28,5 m lărgime şi o înălţime de 19 m. Era egal ca lungime cu patru avioane Boeing 747 jumbo jet, parcate în şir indian. Principala funcţie a acestui vas era să transporte corespondenţa între Marea Britanie şi Statele Unite, înainte de apariţia variantei par avion. La bord se mai aflau şi pasageri cazaţi la clasa a doua şi a treia, precum şi mărfuri. Aproximativ jumătate din cele 46.000 tone erau dedicate confortului pasagerilor. Construirea Titanicului a început în martie 1909, cînd au fost nituite primele plăci de oţel ale vasului. Titanicul era proprietatea companiei Oceanic Steam Navigation. Deşi Titanicul avea echipaj britanic şi naviga sub pavilion britanic, de fapt, era proprietate americană.
Descoperitorul epavei
u Dr. Robert Ballard este o celebritate printre căutătorii de epave. El este cel care a descoperit Titanicul pe fundul oceanului în 1985, dar mai are în palmares, între multe altele, corabia Lusitania şi faimoasa navă de război a naziştilor, Bismarck. Anul trecut, cercetătorul a organizat o expediţie pe fundul Mării Negre în căutarea epavei Arcei lui Noe.