Intrebarea este adresata celor care au citit romanul "Singur in fata dragostei " de Aureliu Busuioc. Am nevoie de citeva citate, fraze sau expresii din acest roman are v-au fascinat prin sensul lor. (eu am citit cinvda romanul dar la moment nu am timp sa-l recitesc, insa imi trebui foarte foarte tare macar o expresie sau o fraza frumosa din acest roman rog mult sa ma ajutati)

Sper sa te ajut

Singur IN FAŢA DRAGOSTEIIN LOC DE PROLOGL-am întâlnit, recunosc, într-un restaurant. De fapt, n-are importanţă unde l-am întâlnit, pentru că l-aşfi întâlnit neapărat, îl căutam, iar locul n-are nici o semnificaţie.Stătea la singura masă liberă, avea în faţă un coniac şi o cafea abia începută, şi după felul cum mi-a permis să ocup locul şi apoi şi-a întors, prefăcut distrat, privirile spre intrare, am înţeles că aşteaptă pecineva şi că nu mă puteam considera decât un intrus.Cum însă foamea îmi dicta alte reguli decât cele impuse de buna-cuviinţă, am preferat să rămân anumela masa aceasta.Aţi ghicit, desigur, că el avea să fie eroul a cele ce urmează şi ţin să vă confirm imediat presupunerea.Da, el avea să fie eroul celor ce vor urma. Atunci însă nu ştiam lucrul acesta nici eu, şi cu atât mai puţin îl putea bănui el.Era un client vechi al acestui aşezământ, am notat amănuntul din gestul gratuit al chelnerului de a-iscutura nişte firimituri imaginare de pe faţa de masă în timp ce asculta, absent, comanda mea. Când cele câteva slabe încercări de a lega o discuţie se izbiră de zidul impenetrabil al unor „da" şi „nu"seci, mă limitai să-l examinez pe furiş: un prost, dar util obicei profesional, care mi-a cauzat destuleneplăceri în viaţă, dar mi-a oferit şi numeroase satisfacţii în scris.Era un bărbat sub treizeci de ani, probabil înalt (mai târziuSmgur în faţa dragostei
m-am convins de justeţea presupunerii), de o frumuseţe rară. Una din acele frumuseţi, pe lângă care treci fără s-o observi imediat, dar de care nu te poţi rupe, odată observând-o.Trăsături precise (şi totuşii mai mult schiţate!), viguroase şi aproape clasice dădeau feţei lui oexpresivitate uluitoare. Negru, aproape un mulatru, cu buze senzuale şi nas roman, cu ochiinegri, dar fără să pară mici, subliniaţi de nişte cearcăne bine întunecate şi ele, cu ovalul feţeialcătuit parcă din numeroase linii frânte şi totuşi neaşteptat de perfect, tânărul acesta nu puteasă nu atragă atenţia. Nu m-aş teme să afirm, chiar cu riscul de a mă contrazice, că ar fi putut servi model anume prin faptul că toate amănuntele feţei lui erau în fină discordanţă cu ceea ce ne-am obişnuit sănumim model. Dar numai aparte luate! în ansamblu alcătuiau un tot armonios, aş ziceetalonar, de frumuseţe virilă.îşi cunoştea, probabil, calităţile, pentru că mă lăsa să-l examinez, fără să-mi dea de înţeles căam depăşit orice limite, chiar ale unei banale curiozităţi.Contrar aparenţelor, era foarte agitat. Dar cu prefăcută indiferenţă îşi pironise privirile peintrare, de parcă din clipă în clipă ar fi trebuit să apară îngerul să tulbure apele numai unuia luiştiute. Era în starea aceea de nervi pe care o încercăm nu înaintea orei fixate pentru întâlnire, ci după ea, când am epuizat toate mijloacele din arsenalul de semne ce le posedăm toţi: încăzece minute, încă trei minute; dacă trece chelnerul până număr la douăzeci — vine! şi aşamai departe... le ştiţi prea bine! Apoi am prins să observ crescând pe faţa lui resemnarea. Resemnarea aceea ce ne cuprinde, când am mizat totul pe o carte şi a jucat alta, şi ne dăm seama de acest lucru abia când seîmpart iar cărţile.Cât de uşor se puteau citi acestea toate pe faţa lui! Acum le reconstitui din fragmente, se-nţelege! Dar cât aş fi dat să ştiu atunci că voi avea nevoie de fiece amănunt, de fiece nuanţă în Aurehu Busuiocacea gamă de expresii ce se succedau pe faţa lui ca imaginile pe un