Salut prieteni! Spuneti-mi va rog frumos niste poezii despre razboi va rog mult! fUNDITA!

Question

SimonaSymo · Accepted Answer

Ncearcă să nu te lungeşti la vorbă
În lumina uşii întredeschise, în fum
Am stabilit mersul lumii deja
Hai să ne dăm în cap cu pietre de caldarâm, acum.

Omul ăsta îmi poate fi duşman. Nu mie,
Ci unor zeci de turnuri răsfrânte în băltoace
Şi îndoite din ele an de an, încoace
Dar trebuie să ştie că de atunci încoace nu a trecut şi nu o să mai treacă nici un an.

Lumea închide porţi de fier forjat cu bolţi
De foc de armă la 1800,   noaptea.
Şi, de ce nu, tot lumea a căzut în cap
În seara aia când toţi s-au hotărât că de atunci încoace tot ce creşte sub piele este fapta.

Noaptea
Se-nchide iar, cu găuri de pe culmi
Mâncate de gândaci avizi de rugăciuni
Pierdute printre dinţii altor maiştri străbuni,
Aceiaşi.

Pardon, e un război, a fost mereu şi este
A fost mereu, îţi zic, şi este, un război
Cei ca mine de-o parte, cei ca tine de alta,
Deci hai afară, cu sau fără arme, daca vrei să continuăm. Dacă nu, poţi să taci, să ieşi şi să treci peste.

Nu mie, ci unor zeci de turnuri răsfrânte în băltoace
Un câine-lup cu pălărie neagră le rânjeşte în sictir, fumând trabuc în lumina uşii întredeschise.

de Liviu Nanu [anton ]
2006-12-29  |     |

sînt în prima linie a frontului
bătăliile mele însă nu le dau pe cîmpuri înverzite
sau prin lanuri de floarea soarelui 
eu mă lupt cu mine sînt propriul meu cîmp de luptă
ca un adevărat strateg îmi aranjez steguleţele colorate
prin toate celulele şi prin toţi neuronii
sînt un adevărat şef de trib
înving sau cad învins
prizonier niciodată

*
m-ai întrebat cum suport absenţa ta
ţi-am răspuns că o simt ca pe un intrus
ca pe o fantomă zornăindu-şi lanţurile

dacă ne-am fi sărutat în clipa aceea probabil că
zeci de păsări cu aripi albastre şi-ar fi luat zborul 
dintre buzele noastre

dar noi n-am ştiut să ne bucurăm de otrava plăcută a momentelor 
noi aşteptăm aşa cum pensionarii din aziluri îşi numără
micile şi nevinovatele plăceri ale vîrstei fără dinţi

Mâna-mi e amorţită
Picioarele mă dor
Deja mă înspăimântă
Gemetele lor.

Iar tu eşti acolo în îndepărtare,
Când priveşti în jur, 
Te cutremuri tare.

Peste tot vezi oameni întinşi pe pământ
Unii abia răsuflă
Alţii-s spre mormânt.

Pământul negru s-a înroşit
De sângele acelor luptători
Care în luptă au murit
Dar totuşi sunt învingători.

sper ca te-am ajutat... funda?

kolcov · Answer

Eram copil, in primii ani de scoala,
Dar mi-a ramas in minte-ntiparit,
Un obicei, din urbea mea natala,
De toata lumea, foarte indragit.
Pe inserat, in zi de sarbatoare,
Ne adunam, copii de varsta mea.
Si ne duceam, cu totii-n strada mare,
Sa fim aproape, sa putem vedea.

Trecea fanfara militara
In frunte c-un tambur major
Tras prin inel cu mustacioara
Si buzdugan stralucitor.
Ici-colo cate-o domnisoara,
Privea c-un zambet visator
Trecand fanfara militara
Cu tot alaiul ei sonor.

Cand am pornit pe drumurile vietii
Orasul meu cu parcuri si castani
Orasul meu, din vremea tineretii
Nu l-am vazut atatia ani si ani.
Dar peste tot, in drumurile mele,
Cand o trompeta auzeam sunand
Imi aminteam de serile cu stele,
De strada mare, si atunci in gand,

Trecea fanfara militara
In frunte c-un tambur major
Tras prin inel cu mustacioara
Si buzdugan stralucitor.
Ici-colo cate-o domnisoara,
Privea c-un zambet visator
Trecand fanfara militara
In frunte c-un tambur major,

Si nu demult, dupa atata vreme,
Mi-am revazut orasul meu natal,
Desi schimbat in armonii moderne,
Tot mai pastreaz-un iz patriarhal.
Si intr-o zi, in zi de sarbatoare,
Privind pe bolta stelele cum ard,
Am tresarit, si plin de incantare,
Am alergat spre noul bulevard.

In pragul unei nopti de vara,
Sub stralucirea stelelor,
Trecea fanfara militara,
Cu tot alaiul ei sonor,
Trecea fanfara militara,
Cu tot alaiul eï sonor.