Am primit doua exemple de povesti de groaza pentru ceva, care e mai buna?
1. O poveste infioratoare!
Intr-o seara, o mama se plimba cu fiul ei, Raul. Femeia a auzit un strigat care spunea: "Este posibil asa ceva?" Iar o voce de barbat ii raspunde: "Iancu Paraschiv... minunata lume ai!", "Iancu? S-a dus deja?", "De ce nu?", "Infiorator! Bietul Iancu si-a gasit deja calea vietii?", "Iancu.NU! El nu a fost om nicidecum. Nu l-ai vazut ce monstruos era!", "Taica! Nu mai vorbi asa despre Iancu!", "Nu fiica mea, zicand-a, mi-am dus eu nepotul la Iancu!", "Ce? Sunt ingrozita!". Si Raul a auzit aceste vorbe!

-Ce sunt acestea, mama? Ce se spune despre Iancu? Nu cumva Iancu era varul meu?

Femeia tacu, nicidecum sa zica vreun cuvant! Mama a fugit spre locul unde s-au auzit vorbele, Raul, dupa ea! Au vazut o baltoaca de sange, pe sora femeii si matusa lui Raul, si pe tatal femeii si matusii lui Raul, in acelasi timp bunicul baiatului.

-Ce cautati aici? spuse sora mamei lui Raul.

-Sora, ce spuneati despre Iancu?

-Raul, astupa-ti urechile si inchide ochii.

-Bine.

-Zisul Iancu despre care ne-ai auzit ca vorbeam e mort! El a fost lasat balta de niste prieteni fix intr-un cimitir. Sa iti povestesc: L-am lasat pe Iancu sa iasa afara cu copiii, dar cu o conditie: sa nu plece din fata blocului fara sa imi ceara voie. S-a jucat cu mingea frumos, vai, dar mandra ma facea, ca nu se mai certa pe minge cu copiii! Se jucau pase acolo, inghetata, 1 2 3, ce se jucau dansii frumos acolo, dar dupa ce ca vinea cu note bune-acasa, mai si era cumintel si ascultator! Mandrar, ce sa-i faci. Nu te certai cu el pe nimica, surioara, vai ce copilas de invidiat mai avea mama, pacat ca si l-a pierdut, la scoala ce sa-i zic luni doamnei, ca a murit copilul in cimitir, o zice ca nu vreau sa-l aduc la scoala. Nici de scandal n-am chef! Ma doare sufletul de bietul copil, iti era mila de el, piticanaie mica si frumoasa ce era! De l-ai vedea. te-ar durea sufletul! Te inteapa inima, bietul si saracul Iancu. A venit sa-mi ceara-n casa doi leuti, cica sa-si cumpere si el o prajiturica, ma durea sufletul cand toti copiii aveau si el nu. I-am dat colea doi leuti cat mi-a cerut, si mi-a multumit frumos, a plecat cu un zambet siret pe buze, si mie-mi vineau lacrimile de mila. Mi-a zis ca pleaca la magazinul ala, Dulciuri Pentru Copii, surioara, il stii si tu. De-acoalea ii cumparai lu Raul prajiturele, ce-si dorea! L-am vazut plecand din fata blocului, si nu eram ingrijorata. Stiam unde se duce. Dar trece o ora tot nu e! Ma sperii, fug, intreb lumea, pana ce o femeie imi zice ca a luat-o incotro spre cimitir. Merg in cimitir, ii vad prietenii fugind din cimitir, si pe el mort colea, langa un mormant, cu bolduri in el. Uite-l aici pe Iancu! spuse femeia plangand, si il ia pe Iancu din tomberon.

-Vai, vai, sora. Mila mi-e de tine. Sa dea Domnu' sa mai faci unul si sa nu moara, sa fie sanatos! Hai ca eu am plecat acasa. Te-am pupat!


2. Intr-o seara, Miruna si Matei stau intr-un cimitir. De acolo vad iesind o mana de zombi. Miruna zice:
-Aoleu! Ce-i asta?
-Nu stiu, dar eu am fugit! zise ingrijorat Matei. O nu! Nu pot fugi.
-Ce?
-Suntem prinsi!
Copiii incerc sa fuga dar nu reusesc, pana la urma mor!

Care vi se pare mai de groaza?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook