revin iarasi aici cu o alta problema, as vrea sa stiu de ce sunt atat de indiferent, mai jos voi oferi si o explicatie pentru asta:
• Am un frate de 27 ani, eu am 22, niciodata nu ne-am inteles din punct de vedere, si cand spun asta ma refer ca niciodata n-am incercat sa fiu ca el, sa imi iau viata in maini cum a facut-o si el, si aici ma refer ca " Noi suntem in Japonia, la varsta de 22 ani a ajuns el pentru prima data aici, a spus ca s-a insurat cu una cu 16 ani mai mare ca el, doar pentru a ramane aici, si ca a trecut prin multe, ca nu-mi pot da eu seama, de fapt saptamana trecuta a inceput un scandal cu mine, mi-a reprosat toate chestiile posibile, ca el n-o sa ma mai ajute cu nimic, ca el nu stiu ce, si eu nepasator i-am raspuns ca chiar nu-mi pasa, apoi m-a blocat pe diferite aplicatii, bun eu n-am mai cautat sa dau de el, sa vad daca-i bine, daca mai traieste etc, apoi in dimineata asta, a venit la mine cu pretext-ul ( Hai sa ma ajuti sa fac un semineu ), pai stai putin ma omule nu ti-e rusine chiar deloc?, pai ce frate face chestiile astea, tu crezi ca daca vii asa si bati din palme o sa fie totul bine?, de fapt asta ma gandeam pe moment, dupa mi-a spus " Hai ma sa ma ajuti ", si eu de colo i-am raspuns " Hai iesi afara, nu merg nicaieri ", sincer mai tot timpul ma simt ( indiferent, pe moment n-am nimic, dupa imi pare rau, as vrea sa-l sun " Ba hai dupa mine ", dar sunt prea indiferent cand spun nu pai nu ramane, si chestia asta cu indiferenta aduce mai mult rau decat bine, chiar nu stiu niciodata nu m-am gandit daca l-as putea intelege, de fapt niciodata nu-i explic ce se intampla cu mine, ce am eu, ce ma deranjeaza, practic mai bine i-as spune unu-i strain chestiile astea deat lui.
Este o vorba, care mi-a spus-o si soramea
" Capul plecat, sabia nu-l taie "
Poate are dreptate, dar habar n-am cum pot scapa de indiferenta asta. As vrea sa ma inteleg cu fratele meu ca frati, dar de fapt, nu pot face pas-ul asta, chiar nu stiu cauza, habar n-am.
Astept comentarii mai jos cu un explicit bun.
Indiferenta asta e si buna uneori decat sa te framati de la orice nimic, insa in relatia cu fratele tau nu e obligatoriu sa fii exact ca el, asta e si ideea multi suntem diferiti. faptul ca el a venit cu acel semineu poate fi un pretext sa reintre in vorba cu tine, a facut un prim pas, tu trebuia sa fi acceptat si vedeai ce iesea, la baieti lucrurile trec mai lejer, uneori impacarea vine de la sine, dintr-o vorba in alta, dar la fel de bine poate e un profitor si tu ai pus bine problema.
E clar ca e o lipsa mare de incredere si lipsa de comunicare (dar la baieti e mai greu cu comunicarea care nu sunteti genul 
) si probabil timpul, maturitatea ta (in timp) va va ajuta sa va rezolvati problema.
Acum cu rezolvarea nepasarii nu este o tehnica, totul vine din interior, iar unele probleme cu cat te chinui sa le rezolvi cu atat devin mai complicate de aia zic trebuie sa te miste pe tine ceva sa se creeze acest declic, degeaba iti spunem noi verzi si uscate.
Unele lucruri se mai intampla de la sine.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Salut,
E foarte simplu: totul tine de COMUNICARE!
Exteriorizeaza-te, e fratele tau, sunteti o familie. Fiti uniti! Niciodata nu te gandi sa fii ca x, sau ca y. Fiecare om este UNIC; descopera-te pe tine si FII TU. Asta este cel mai important.
Fii deschis cu el, spuneti problemele, nemultumirile si tine cont de sfaturile pe care le vei primi. Experientele lui vor constitui un avantaj pentru tine, atata timp cat le consideri lectii de viata.
Numai bine,
Monica.
Răspunde
Intr-o familie si intre frati de sange orgoliile astea nu prea au ce cauta. Reprosuri si cuvinte spuse la nervi vor mai fi si din partea lui, si din a ta. Sa nu crezi ca tu esti perfect sau nu ai jignit niciodata. Las-o balta, sunteti frati, purtati-va ca atare.
Buna!
Sa stii, ca orice ar fi pe lumea asta, sangele apa nu se face. Chiar daca exista certuri, neintelegeri in familie, pana la urma e familia ta (frati, tata, mama, bunici, catel, purcel etc).
Indiferenta ta nu prea pare indiferenta, pare mai mult o chestie de orgoliu. Ideea este ca tu te astepti probabil ca fratele tau sa vina sa isi ceara iertare in genunchi, dupa ce va certati? Dupa cate spui tu, realizeaza ca greseste si face cum poate sa remedieze treaba asta si sa se apropie de tine.
Eu mi-as fi dorit un frate, o sora. Dar asta e. Viata de unu' singur e grea, mai ales in ziua de azi. Renunta la orgoliu, ca asta distruge multe. Lasa de la tine si fii cat de maleabil poti cu fratele tau. El macar incearca, altii nu-si vorbesc cu anii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
