Uitați care e faza. Ma confrunt de ani cu o problemă. Am niste ganduri foarte rele ce nu imi apartin. Acestea imi spun chestii urâte despre părinți despre mine, despre oameni nevinovati si despre credința mea. Uneori chiar imi spune sa fac chestii groaznice precum crima. Sper sa nu ma luati in gluma sau sa imi recomandați un doctor. Am auzit ca asta e ceva normal. Ca toata lumea sa aiba ganduri de genul, dar la mine e diferit. Din momentul în care mă trezesc apar ganduri foarte urâte ce sunt sigur ca nu imi apartin. Aveti ceva sfaturi?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde O dat funda la un rasp inept nu știu cum o sa vindece biserica pe cineva de o boala așa serioasa. Alea sunt bune pentru el da sigur nu le va lua, trebuie sa le ia toată viața
Bănuiesc că toată lumea are când și când gânduri mai urâte. Ține mult de tine dacă dai frâu imaginației sau nu. Despre ce e vorba mai exact? Dă-mi un exemplu.
Spune ceva de genul ca daca nu fac un anume lucru o sa mi se intampla chesti aiurea. Nu vreau sa reproduc, dar sunt amenintari
Sa ai tot timpul o cruciulita sfintita la gat. Si iti mai spun ceva: cand simti ca te napadesc ganduri spune rugaciunea inimii care e cea mai puternica: "Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mie pacatosul"
Si vrei pe preotul de mine?
Ce sunt lucrurile astea care le auzi, pe cine descrie de fapt, cine vorbeste asa? Ce anume citesti, la ce filme te uiti, asa se comporta vorbesc personajele alea. Asta e in capul tau pentru ca asta ai "primit", si cand stai calm in liniste cum e izolarea asta, vin gandurile, amintirile singure. Ce viata ai? Schimba ceva, interactioneaza cu cineva, altfel de persoane.
Trebuie sa iti dai seama cine e personajul care vorbeste in capul tau si spune lucrurile astea, si apoi il alungi.
Le am de cel puțin 3 ani. Iar eu ma plictisesc repede de oameni. Citesc carti precum "Arta războiului" sau cărți scrise de Jules Verne. Si ma uit la seriale precum Narcos, Stranger Things.
Cum sa spun: toata lumea are ganduri negative. Bizar este insa ca zici ca nu sunt gandurile tale.
„Spune ceva de genul ca daca nu fac un anume lucru o sa mi se intampla chesti aiurea" - poate e furia ta. Furia e o emotie naturala, frana noastra interioara inainte de a ceda complet Furia comunica „ asta nu e ok. Limitele mele nu sunt respectate. Nu sunt tratat cum trebuie. E perfect normal sa fii furios pe parintii tai. E ok sa nu fii de accord cu cum esti tratat. Bineinteles ca nu e niciodata in regula sa ranastei pe cineva. Dar vocea asta e doar o voce. Fara tine, fara participarea ta, fara ca tu sa o crezi ca are puterea sa se manifeste de la sine, fara ca tu sa nu fii de accord sa faci ce iti cere nu are nici o putere. Spune-i ferm „Nu, nu o sa fac asa ceva. Taci, nu vorbesc cu tine acum" si incerca sa observi ce te starneste. Ce situatii, contexte, persoane. Probabil ti se intampla lucruri care te deranjeaza, iti incalca demnitatea, te abuzeaza, dar ai fost crescut sa crezi ca nu ai nicio putere si niciun drept sa te opui, ca trebuie doar sa te supui si suporti tot. Vocea aia incerca sa te determine sa iesi din situatiile toxice intr-un mod exagerat si prost directionat, incercand sa te sperie ca iti va face lucruri groaznice daca nu actionezi si iei masuri. Abuzul nu e niciodata ok. Fie el fizic, sexual, verbal sau emotional. Nu meriti asta, nu trebuie sa suporti asta. Si pentru un copil neglijarea fizica sau emotionala e si ea un abuz. Meriti dragoste, atentie, acceptare, sustinere, indrumare. Esti bun. Esti inteligent. Esti puternic. Esti capabil. Esti important. Ai drepturi. Ai dreptul sa ai drepturi, sa ai nevoi, sa ai dorinte. Sa ai limite si sa te impotrivesti si razvratesti cand nu esti tratat cum trebuie.
Se numeste tulburare obsesiv-compulsiva ce ai tu. Cauta despre asta, apoi cauta ajutor specializat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
