Simt visul pierdut din sângele Clipei, În care eram Dor! Cred în frunza ce ştie de Toamnă, În care e frig de noi! Sper în zâmbetul îngheţat al amintirii, Căreia îi e teamă de ochii tăi! Vreau să te mai am în braţele Timpului meu, A căror clipe ţi-au cerut prea mult! Dor mai mult decât orice pe lume, Inimile Dorului răzvrătit de Destin! Bye bye.
Mady1308 întreabă: