La nebunie. Mai ales de ultimul an. Pentru mine anii 1-4 si anii 9 -12 au fost cei mai frumosi.
Anii 1- 4 datorita doamnei invatatoare care e o femeie extraordinara care m-a incurajat si m-a inteles. Si datorita colegilor care erau cu totul altfel fata de celelalte colective din perioada 5-8 si 9 -12. Poate a fost si vina mea ca avand asa buni prieteni in 1-4 mi-a fost greu sa ii consider pe viitorii colegi demni de a le lua locul. Poate nu am fost nici eu prea sociabil.
Anii 5-8 a fost o perioada n-as spune chiar groaznica, dar ceva mai sumbra. Am acumulat in perioada asta multe cunostinte generale care imi sunt si azi de folos dar n-am putut fi prea apropiat de colegi si nici in cazul profesorilor nu pot spune ceva diferit. A fost o perioada de tranzitie necesara dar cam prea dura in opinia mea. Daca e sa spun ca am admirat cu adevarat o persoana pot spune ca am admirat-o pe doamna Craus, doamna profesoara de geografie care explica lectia angelic.
Anii 9 -12 au scos la lumina o antiteza fata de anii 1-4 in care am avut colegi deosebiti. Aici am avut mai degraba oameni individualisti. Poate a fost vina mea. Poate ca imi pasa prea mult si de asta n-am putut lega prietenii deosebite. N-am putut avea 2 fete ca majoritatea. Nu spun ca toti au fost asa. As fi ipocrit sa vorbesc asa mai ales despre Viorel, un baiat deosebit care mi-a fost coleg de banca si caruia eu i-am gresit de nenumarate ori si el niciodata. Si mai sunt si altii. Nici aici n-am putut socializa prea mult. N-am putut accepta multe chestii la colegi si i-am lasat sa imi simta repulsia din plin. De asta m-au evitat sau criticat aspru de multe ori, uneori ( mai degraba nu de putine ori ) chiar fiind jignit. In ultimul an a fost o evolutie, am invatat sa ne mai acceptam. De ar fi fost asa din primul an ar fi fost altceva. Cu totul altceva. Referitor la profesori, i-am considerat mai degraba prietenii mei. M-au ajutat mult sa capat incredere in mine si m-au incurajat vazand ca vreau sa invat si sa fac si eu ceva in viata. Mai ales doamna diriginta care mi-a fost alaturi de la inceput si m-a inteles intotdeauna. Nu e mult sa ii spun mama. Pot mentiona aici si o apropiere deosebita fata de alti profesori. Doamna Carabat care m-a ajutat cu primul volum de poezie, Doamna Butnaru care mi-a acceptat repulsia fata de stiintele exacte desi a stiut ca pot mai mult daca m-ar incanta. Matematica sub aripa ei m-a incantat foarte mult decat daca ar fi fost vorba de alt profesor. Cu siguranta. Si pot spune lucruri frumoase despre multi profesori. Care m-au inteles si apreciat. Fara ei eram doar un copil suparat pe scoala si pe viata. Nu e cazul.
Luata la un loc, experienta educationala de pana acum mi-a fost de mare folos si imi provoaca mai degraba fericire. Mi-e dor. Un dor nebun...
Intr-un fel mi-e dor dar nu de colegi ci findca intru in cl a 8a
Alt motiv nu am.astept liceul
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu asta e o gluma nu =
))
Da, dar să excludem MATEMATICA.
Mi-e dor de colegi! De profesori! şi de învăţat.
[e bine şi acasă, dar o să avem destul timp să stăm acasă şi după şcoală.]
Da, pentru ca trec a9a si sunt curioasa sa vad ce colegi, profesori am, dar cand ma gandesc la acele teste, teze, ascultari, parca nu imi mai este dor
Adevar sau minciuna? minciuna: sa stii ca placng depa scoala si teme si daca nu incepe repede de scoala o sa mor