Dislexia este inacapacitatea de a invata prin metodele tipice/clasice si presupune abordarea invatamantului sub folosind alte metode/tehnici.
DEX-ul defineste dislexia ca fiind "Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește" sau "Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc."
Ca si metode de tratament pot fi folosite abordari specifice de citit, ce solicita copilul in acelasi timp sa auda, sa vada, sa spuna si sa faca ceva (multisenzoriale), ca metoda Slingerland, metoda Orton-Gillingham, sau proiectul READ. Computerele sunt instrumente puternice pentru ajutarea acestor copii si trebuie folosite cat mai mult posibil.
Copilul va fi influentat de atitudinea adultilor din jurul lui. Dislexia nu trebuie sa devina o scuza pentru evitarea scrisului. Intrucat cerintele scolare sunt prea mari in cazul unui copil cu dislexie si il pot obosi, reprizele de teme trebuie impartite in „portii" adecvate. In timpul orelor si al temelor de acasa trebuie incluse pauze frecvente.
Copilul trebuie sa primeasca sustinere pentru efortul pe care il face, la fel ca si pentru realizarile sale.
Diagnosticarea dislexiei implica revizuirea modului in care copilul proceseaza informatiile pe care le vede, aude si pe care le obtine participand la diferite activitati.
Uite aici niste simptome:
-confunda literele cu cifrele;
- are dificultati in a scrie de la tabla sau in a copia din carte;
- scrisul este dezordonat;
- isi aminteste cu greu continutul unui film sau al unei carti, chiar daca sunt printre preferatele lui;
- manifesta lipsa de coordonare si se adapteaza cu greu la jocurile ce presupun organizare;
- nu percepe corect ritmul muzicii;
- memoreaza si intelege cu greu ceea ce i se spune;
- cere des sa ii fie repetata cerinta;
- pronuntia este defectuoasa;
- isi gaseste greu cuvintele pentru a se exprima;
- atunci cand constientizeaza ca sunt diferiti fata de ceilalti copii, devin deprimati si isi pierd increderea in sine
AntoniaBlanaru întreabă: