Are voie un psiholog să se împrietenească cu un pacient, să-l lase în cabinetul său ca să asculte alți pacienți și să asiste la ședințele de consiliere sau psihoterapie?
Are voie un psiholog să arate unui pacient dosarele altor pacienți?
Nu încalcă oare codul deontologic?
Pot exista excepții?
Un pacient ar permite oare să mai asiste și o a treia persoană la discuțiile lui intime cu psihologul?
În ce context se pot permite astfel de abateri?

Sunt altele mai speciale - zic eu.

Pai toate sunt speciale si importante pe ramura respectiva cum ar veni, nu exista una mai speciala ca alta.
Fie ca faci formare pe psihanaliza, fie ca pe terapie cognitiv- comportamentala, e tot una ca importanta.
Oricum nu e usor sa ajungi psiholog sa profesezi, dupa aia n-ai unde lucra, o nebunie.

Mai bine faci medicina, si si asa multi medici psihiatri desconsidera psihologii zicand ca nu fac mare lucru, si sincer, cam le dau dreptate, dar na...ce sa zic, e o parere subiectiva doar. In spital erau cam dati la o parte uneori, le dadea cele mai mici cabinete. Colabora cu ei, doar ca trebuia.
Si sefu de sectie psihiatru sa vezi ce cameroaie evea nene..de mureaaai! Mare, spatioasa, etc.

Pai este asa:

In primul rand: facultate, apoi master sau formare in psihoterapie, dar inca din timpul facultatii faci dezvoltare personala, sau analiza personala, care dureaza intre 1 an si 4 ani la psihanaliza. In plus, faci supervizare, de minim 2 ani, pana la 4 ani. Totul platesti cu bani grei, nimic nu e gratis. In TCC, adica cognitiv-comportamentala traseul de dupa fqcultate, dezv personala si master, e asta: formare de 2, 5 ani, in paralel cu rezidentiat (pe care il platesti si pe ala, ca la psihologi nu e nimic gratis) in spital, de minim 1, 5 ani. Apoi supervizare de 2, 5 ani. Plus toate celelalte: atestate de libera practica, mai intai pentru treapta de "psihoterapeut practicant in supervizare", apoi pentru "psihoterapeut autonom de orientarea x". Inca de la primul atestat obtinut, adica dupa primii 5 ani (pe care nu il poti obtine fara cele minim 200 de h de dezvoltare personala, facute in minim 2 ani si care sunt cele mai costisitoare, pentru ca sunt aprox 100+ euro/luna), nu ai libertate deplina, pentru ca lucrezi sub indrumarea unui supervizor. Adica nu misti nimic fara ca el sa stie ce faci. Asta nu inseamna ca in baza contractului de supervizare, el e obligat sa iti dea pacienti. Nu, tu il platesti lunar timp de 2 ani, ca sa iti dea un raport la finalul perioadei de supervizare, fara dd care nu poti accede la nivelul de psihoterapeut autonom. Si legea nu iti permite sa te oprești la ce treapta vrei. Doar dupa ce imtri pe autonom poti (pentru ca dupa autonom, mai sunt 2 trepte, specialist si principal).

Pe scurt, licenta, master, formare (in scurt timp, colegiul nu va permite sa faci ori-ori, ci si-si - de master si formare zic) in psihoterapia pe care o doresti, insa doar cu una din asociatiile agreate de colegiul psihologilor, apoi dezvoltare personala tot in una din acele asociatii unde vei face si formarea, nu altfel de dezvoltare personala si de obicei de grup, nu individuala. Apoi contract de supervizare doar cu un supervizor din lista de pe site ul colegiului. Cat timp esti in supervizare, esti obligat sa poti demonstra ca lucrezi (adica neintrerupt, in cei 2 ani) si ai doar o optiune: sa iti deschizi un cabinet, in regim de PFA- atentie ca nu e permis SRL! Nu permite legea 213/2004, legea psihologului. Posturi la stat nu exista, la privat nici atat.

E nasolie mare. Asa macar faci medicina si sti o treaba, chit ca poti ramane pe afara fara munca dupa aia, haha. La stat sunt doar 900 si putin de locuri in toata tara de psihologi, in spitale si altele, si sunt ocupate, in rest esti pe barba ta.

Ai auzit de razboiul psihologic din Irak? Cine crezi ca l-au desfasurat? Psihologi ca cei din spitalul Obregia?

Posibil sa fie si ca aia de la obregia, nu se stie, daca ai scoala, te specializezi pe o ramura, te duce capul, poti planui asa ceva.
Pana la urma orice psiholog elita foarte bun poate planui asa ceva. Ca daca te pricepi, nu e f greu sa faci asa ceva.
Poate or fi anumite ramuri speciale care nu le stim noi astia de rand, asta da, dar si alea tot cam la fel ca valoare sunt ca si celalalte, doar ca poate ne sunt noua ascunse.

Ok. Nu vreau sa mai discut despre acele specialitati. Nu comentez de ce.

Poate cine stie cineva din rude, familia ta lucra acolo si e secret, si n-ai voie sa spui, e de inteles.

Dar oricum daca te ducea capu, ai fler si ai har in meserie, cum am zis, poti planui asa ceva la o adica.

Poate ma duce.

Pe tine te duce mintea, dupa raspunsurile tale de aici de pe forum te duce sigur mintea, nu era vb de tine, ziceam la general ca fiind orice om.

Multumesc pentru apreciere.

Cu placere. Pai aia e, ti-am urmarit activitatea si te duce mintea, si pe multi ii duce, pacar ca sunt si unii pe care nu ii duce si isi mai dau in stamba cu insulte, injuraturi, misto-uri aiurea, de ex userul wizzard99 care a fost si pedepsit parca acum 1 an.
Si mai era thebloodyhound care desi a fost avertizat de conducere, a persistat, si s-a ales cu delete user si nu odata.

Era ala cu care ma contraziceam pe tema avorturi, ca el era contra, eu pro.

Probabil ca si in majoritatea cazurilor, orice interventie se face cu acordul pacientului daca acesta are capacitate. Daca nu are capacitatea de a lua decizii favorabile interesului sau, aceasta responsabilitate se aloca de regula apartinatorilor printr-un document legal ce atesta acest lucru. Deci ca sa nu deviem de la subiect, daca pacientul e de acord sa impartaseasca informatii confidentiale cu o a treia persoana e oky si legal. Daca acest lucru nu se face fara consimtamantul pacientului e ilegal indiferent ca e membru de famile ssmd.