"Cum se poate stabili dacă suspectul ori inculpatul a avut discernământ în momentul săvârșirii faptei, în cazul în care acesta nu a comis fapta de care este acuzat? Oare prezumpția de nevinovăție nu este general valabilă? " Discernamantul se poate stabili de catre medici specializati in psihiatrie si psihologie. Si care-i legatura cu prezumtia de nevinovatie? Este prezumtiv nevinovat pana i se stabileste discernamantul. Dupa aia fiecare om trebuie sa raspunda pentru faptele sale.
" Cum se poate deduce din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul este internat, dacă acesta este nevinovat? " Este vorba despre suspectul sau inculpatul care ulterior a fost declarat vinovat si condamnat. Daca este declarat nevinovat are dreptul sa ceara daune pentru perioada aceea.
Internarea nevoluntara nu este o pedeapsa dar este o perioada de lipsire de libertate si de aceea legiuitorul a considerat util scaderea din perioada de pedeapsa.
Nu este sanctionata o persoana nevinovata pentru ca nu-i sanctiune. Asa se procedeaza oriunde in lume. Pentru demonstrarea nevinovatiei sunt si perioade de retinere, detinere sau internare, necesare in procesul de analiza si stabilire a circumstantelor. Cat despre apelarea unui aparator, este obligatorie in toate etapele. Daca nu-ti permiti unul platit, primesti din oficiu.
Este prezumptiv nevinovat până la o hotărâre penală definitivă, nu până la un "verdict" dat de psihiatrii.
Aliniatul 1 al art. 184 încalcă prezumpția de nevinovăție, întrucât prevede că expertiza psihiatrică se dispune atunci când organul de urmărire penală sau instanța are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii. Deci se prezumă că suspectul sau inculpatul în mod cert a săvârșit infracțiunea, motiv pentru care se dispune expertizarea psihiatrică.
Dacă internarea nevoluntară nu reprezintă o sancțiune nu are cum să se deducă din durata pedepsei, nu e logic . Iar daune nu poți să ceri, pentru că dacă ești nevinovat organul judiciar se acoperă cu diagnosticul pus de către psihiatrii suspectului/inculpatului, anticipând diagnosticarea prin constrângerea sau silirea suspectului/inculpatului la efectuarea expertizei psihiatrice(art.184, 3-4).
Acolo am uitat eu sa scriu " Este prezumtiv nevinovat pana i se stabileste discernamantul si este condamnat" Asta stiam. Nu trebuie sa-mi explici mie deoarece am spus ca n-are legatura cu prezumtia de nevinovatie, diagnosticul medical. Cat despre resyul, incurci si vad ca n-are rost sa-ti explic.
Din contră, are legătură cu prezumția de nevinovăție. Nu se poate stabili dacă suspectul/inculpatul a avut discernământ în momentul săvârșirii infracțiunii în cazul în care nu a săvârșit infracțiunea, deci aceasta este o măsură abuzivă ce încalcă prezumpția de nevinovăție.
Orice om este nevinovat atâta timp cât nu este condamnat penal. Evaluarea psihiatrică nu constituie probă, deci suspectul/inculpatul poate fi nevinovat indiferent de ceea ce consideră psihiatrii.