Bă fraților, am și eu o problemă cu părinții! Deci ei mă iubesc și țin la mine, dar înțelegeți voi că nici iubirea asta nu e una și tot una. Vreau să zic că am o grădină foarte mare care în fiecare zi e ceva de făcut și e foarte multă treabă și nu se oprește. Ba e de coasă, de adunat prune, treabă în casă și în bucătărie, dat la animale, tuns iarba în fața casei, cules vișine și cireșe, tăiat lemne când vine toamna, aranjat(acolo e tot timpul), iar părinții mei dacă nu îi ajut sau dorm mai mult de ora zece când sunt ei acasă se supără, înafara de mama. Eu nu îmi doresc sa am un job de rahat și sa mai vin și acasa și sa și muncesc, plus sa nu am viață socială, apoi să o reiau de la capăt în fiecare zi. Bunică-mea are gândirea comunista și când ai mei sunt plecați, vine și ma striga sa fac treabă și dacă îi zic ca mai târziu sau nu pot se supăra și ma drăcuie. Dacă îmi aduc pe cineva sau o fată la mine, părinții mei o sa stea cu mine în casa, ca eu am camera separata dar e deschisa la camera lor, adică vizavi e liber și cum ar fi nu e perete ca sa fiu separat. Eu vreau sa plec și sa ma mut și sa nu mai aud de atâta treabă, vreau sa ma plimb și sa ma dezvolt personal, dacă îmi aduc pe cineva acasă nu pot ca ar fi cu ochii pe mine. Ei nu prea au viața socială și credeți-mă ca chestia asta m-a afectat și pe mine în copilărie și acum eu nu știu sa vorbesc cu oamenii, ma bâlbâi și mi-e frica sa vorbesc si sa cunosc o fată. Sunt liniștit și nu pot! Ce e de făcut?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook