Buna seara, dragilor! As vrea sa va pun o intrebare, caci sunt tare curioasa, si as vrea sa aflu cat mai multe pareri. Ce parere aveti despre persoanele cu dizabilitati? Trebuie marginalizate? Trebuie jingnite, umilite, dispretuite sau trebuie acceptati asa cum sunt? Sunt vinovati de problema lor? Va rog sa va si argumentati raspunsurile!

Majoritatea persoanelor cu dizabilitati chiar POT fi tratate ca niste oameni normali. Doar mentalitatea noastra de masculi/femele alfa ne face sa intoarcem privirea, sa consideram ca ce nu vedem nu exista si sa ne invatam copiii sa faca la fel.
In toate tarile civilizate, exista facilitati pentru persoanele cu dizabilitati, chiar daca, asa cum ne predica @mg, aceste facilitati sunt folosite rar sau niciodata.
Amintiti-va ca, acum vreo cativa ani, a aparut o lege care obliga toate institutiile sa construiasca rampe.
Ati vazut cum arata unele (multe) rampe? Ceva intre circuit de Formula Unu si perete de antrenament pentru alpinisti.
Stiti cate statii de metrou din Bucuresti sunt accesibile persoanelor cu dizabilitati? 4! Daca au ghinionul sa foloseasca alte statii...soarta!
Unele facilitati pentru astfel de persoane nu sunt nici foarte costisitoare, nici foarte greu de realizat. Cea mai grea e lupta cu mentalitatile.
Prietenul meu este o astfel de persoana. Am fost intr-o zi la Auchan unde exista cateva locuri de parcare speciale. Toate erau ocupate, intre care unul, de un taxi. Eu, persoana normala, m-am dat jos din masina si m-am dus la taximetrist (o namila de 2/2) sa-l rog, civilizat, sa parcheze in alta parte. Nu va spun ce mi-au auzit urechile pana a coborat prietenul meu din masina. Abia atunci, cu multe bombaneli, individul a binevoit sa-si mute masina un loc de parcare mai incolo (de altfel, locuri fiind din belsug).

Buna Cristy! priveste-l pe Nick http://www.youtube.com/watch?v=CHiYKAjFZxo Sufera de o boala rara, focomelie.Are acum 26 de ani, face lucruri obisnuite fara a depinde de ajutorul cuiva, s-a casatorit intre timp, chiar daca s-a nascut fara maini si fara picioare! Dar, Nick este mai mult decat un om obisnuit! El este o lectie de viata pentru multi dintre noi, oamenii, asa -zisii "normali"! Nick a ajuns un stralucit motivational speaker! Sute si mii de oameni din Australia si America ii asculta discursul motivational! Iata cateva exemple din ceea ce reuseste sa transmita multora dintre noi http://www.youtube.com/watch?v=lK8SmucbrVQ&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=Z4UcFr5zwNc&feature=related sau http://www.youtube.com/watch?v=v4uG2kSdd-4&feature=related

Buna!`Persoanele cu dizabilitati trebuie tratate cu respect si niciodata nu trebuie marginalizate, jignite, umilite sau dispretuite, pentru ca astfel, am da dovada de o nesimtire nemarginita.
Chiar daca sunt persoane care nu au avut norocul sa fie asa de sanatoase precum suntem noi trebuie tratate ca si cum nu ar avea nimic, ca si cum ar fi perfect normale, ca si cum nu le-am vedea dizabilitatile.
Nu trebuie ca aceste persoane sa fie acceptate asa cum sunt, noi, ca niste oameni adevarati ce suntem ar trebui sa le incurajam intotdeauna si trebuie sa le sprijinim cat mai mult posibil.
Or fi vinovati de problema lor, n-or fi, asta nu conteaza; raul este deja facut daca noi i-am jignit sau daca i-am marginalizat.
Uite, eu de exemplu, am un coleg in clasa care sufera de o paralizie a corpului, dar noi intotdeauna l-am considerat un coleg normal si l-am iubit ca pe ceilalti si drept rasplata, acum este pe drumul cel bun.Am donat bani pentru operatiile lui si astfel, acum aproape ca merge.
Nu trebuie sa judecam oamenii dupa aspectul fizic, pentru ca nici noua nu ne-ar place acest lucru!`

Bună seara eu sînt o persoană cu dizabilități fizice, pe lîngă faptul că imediat după ce mama m-a născut la cîteva zile a-m făcut septicemie, din maternitate(Caritas), și în urma septicemiei am rămas cu piciorul drept mai scurt cu 12 cm, și cotul de la mîna stîngă este mîncat osul, deci nu se mai poate face nimic, trebuie să vă spun cînd eram mic în clasă toți rîdeau de mine avea-m un coleg de clasă de etnie romă care mereu mă bătea, deci toți colegii din clasă strigau după mine șchiopule, și de cînd mă știu toți au rîs și rîd și acum de mine. Aș vrea să văd și eu o persoană care azi e sănătoasă dar mîine se trezește cu un handicap, cum ar gîndi, și pe acest site sînt oameni care î-mi spun că sînt handicapat mintal, nebun etc.

In Niciun Caz!

Sunt si ei persoane ca si noi...

Tatal meu, o alta victima.Merge intr-un carut cu rotile.Inainte mergea in carje dar de cand se-a rupt piciorul... e praf.

Cred ca o intrebare mai adecvata si mai apropiata de adevar ar fi fost de ce sunt aceste persoane marginalizate si tratate diferit fata de cei normali. Toti stim ca aceste persoane nu ar trebui jignite, marginalizate, privite cu ura, dispret si falsa mila, totusi foarte putini fac ceva in sensul asta... De ce? aceasta e adevarata intrebare.
De ce nu ne punem in locul lor?
De ce ii discriminam?
De ce nu suntem intelegatori?
De ce nu ascultam macar ce au de spus sau macar povestea vietii lor?
De ce credem ca e imposibil sa ajungem ca ei?
De ce intoarcem capul cand ii vedem?
De ce ii alungam?
De ce ii ignoram?
De ce le dorim raul?
De ce ar fi ei vinovati?
De ce ne consideram superiori lor?
De ce toate intrebarile acestea nu au raspuns? De ce?

Nu, in nici un caz nu trebuie marginalizate! pana la urma sunt tot oameni:d.ar trebui sa le ajutam moral si daca putem financiar.

Nu au nici o vinovatie ca asa s-au nascut sau care au dobandit handicapul in urma unui accident, dar cum majoritatea sunt perfecti si nu au nici o problema vizibila, ii marginalizeaza pe ceilalti aratandu-si perfectiunea. E lipsa educatiei

Nu, nici vorba; trebuie acceptati asa cum sunt pentru ca sunt tot oameni, ca si noi ceilalti si pentru ca au si ei suflet... putini sunt, din pacate, cei care se pun in pilea bietelor persoane si cei care gandesc inainte sa actioneze(sa insulte, injure etc). Mie una mi-e mila de ei si nu-i marginalizez, desi nu prea am avut de a face cu astfel de persoane.

In Niciun Caz!

Sunt si ei persoane ca si noi ...

Tatal meu , o alta victima.Merge intr-un carut cu rotile.Inainte mergea in carje dar de cand se-a rupt piciorul ... e praf.

Uman, nu! dar sint alte probleme mult mai subtile...
Toata lumea spune ca trebuie tratate normal, spune!, ca in sinea lor se simt deranjate de asemenea persoane. Motivul este simplu si de inteles. Totul in societate este gindit si functioneaza pentru oamenii normali, in deplinatatea lor mintala si fizica. Orice persoana " atipica " ne face probleme. Nu putem adapta totul in societate pentru oameni cu dizabilitati, indiferent care ar fi ele. Devine costisitor si inutil deoarece facilitatile facute pentru ei, nu se stie cind vor fi folosite sau daca...
La cum se traieste in societatea de azi, normal si logic ar fi ca persoana cu dizabilitati sa primeasca direct sprijin printr-un insotitor care sa fie interfata intre ea si restul societatii. Asa ar fi normal si eficient.
Asta nu ar fi nici marginalizare nici excludere. Este mult mai normal ca la un ghiseu sa vina un reprezentat al persoanei decit sa vina o persoana in carucior, poate si cu dificultati de vorbire si intelegere ...Ar enerva pe toata lumea, timpul stat in plus la coada, ar trebui facute facilitati pentru ca persoana sa poata ajunge acolo ( transport, rampe, trotuare ) ...pentru ce? Intr-o asa situatie dezavantajati ar fi toti. Si persoana cu handicap si cei normali.
Poate pare aiurea dar acesta este adevarul. Societatea nu se poate adapta fizic pentru o minoritate dar ar putea sa le asigure celor cu probleme insotitori pentru a putea relationa cu ea.