membri ai Tpu.Am nevoie de ajutorul unor cunoscători in cele ale legii, deoarece astăzi am hotărât sa fac tot posibilul sa fiu fericită, si  sa devin mai curajoasa.Intenţia mea este sa plec de acasa, subiect deschis foarte des la ora actuală de către toti adolescenţii, majoritatea facand-o pentru iubiţi/iubite. In schimb, problema mea e sila cu care am ajuns sa trăiesc in preajma "familiei" mele. Situaţia mea interioară s-a schimbat in urma cu vreo câţiva ani, când am inceput sa ne mutam domiciliul aproximativ des. In casa in care am locuit a doua oara, stăteam cu bunicul meu, consumator exagerat de alcool. Scandalurile au fost întotdeauna la zi, pana am hotărât sa ne mutam.Dinnou.Relaţia cu părinţii mei s-a destrămat chiar de pe atunci, avansând atat de tare încât astăzi am ajuns sa nu -mi mai suport părinţii. Sunt desconsiderată..cateodata lovita.Motivul? Nu il stiu. Am rezultate foarte bune la învăţătură, părinţii mei nu sunt interesaţi de acest lucru decât atunci cand se supără pe mine si imi reproşează ca nu învăţ cum trebuie, desi nu imi cunosc situaţia de la şcoala deşi mereu le spun cat sunt lăudata la liceu. Am si câteva probleme de sănătate, pe care le-am remarcat de prin clasa a 4 a, a 5 a, dar care s-au agravat acum un an, perioada in care m-am cunoscut cu prietenul meu actual. La început, tata nu a dat atenţie simptomelor de care ma plangeam, dar cand mi-am facut primul control si banii au început sa zboară pe medicamentele mele, brusc a început sa devina tot mai rau cu mine, găsind fel si fel de motive sa ma învinovăţească pentru starea pe care o am, bineînţeles a făcut rost si de un vinovat : prietenul meu. Mereu imi spune sa plec la el daca acasă nu imi convine dar sa nu ma mai întorc. De parcă as mai vrea vreodată sa vin aici. Imi aduce acuzaţii ca "el e de vina ca esti asa" si câteodată imi reproşează că doar mi se pare că as avea probleme de sănătate, desi eu am momente cand ma sufoc si am stări de leşin. Nu mai am nicio plăcere sa stau in preajma lor, când sunt la rude, prieteni, sau cu iubitul meu, sunt atat de fericită, iar când intru pe poarta casei, imi vine sa plâng si sa urlu. Iubitul meu mi-a propus sa plec la el, părinţii lui sunt de acord, eu am 16 ani si jumatate iar el face 18 in toamnă. L-am văzut ca pe un colţ de rai unde sa evadez de aici, dar imi este frica.Am avut consiliere psihiatrică acum câteva luni unde psihiatrul si medicul de familie m-au întrebat daca acasa este cineva mai dur cu mine, dar mi-a fost frică sa spun, ştiind ca acasa tata ma va lovi daca ar fi auzit ca am spus asta si ca l-am făcut "de râs ". Vreau sa plec, oriunde, dar ştiu ca daca ma întoarce acasa, viata mea va fi si mai grea ca cea de acum. Nu vreau nici sa aiba părinţii mei probleme cu legea, deoarece ii respect ca pe niste oameni mari, deşi nu ii mai suport deloc, nu as vrea să le creez astfel de probleme. Ajutaţi-ma, va rog din suflet, sa găsesc o cale sa plec de aici.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook