Bună ziua. Știu ca este prima postare și sunt multe întrebări la care aș vrea sa aflu răspunsul și cum as putea face.Este vorba despre un divorț cu un copilaș de 2 ani. Aș dori să vorbesc în privat cu cineva care poate da niște sfaturi și ce ar trebui să fac pentru a rămâne copilul la mine.
Știu că am făcut câteva greșeli care o să fie trase la răspundere.De ex din cauza furiei și tensiunii pusă pe mine m-am tăiat la mâna (copilul fiind in camera se uita la desene, nu a văzut) soțul ma ține cu forța in mașină ca să mă ducă acasă la el, eu voiam la părinți și nu ma lasă și am deschis ușa de la mașină. După care el a oprit mașina. Și a treilea greșeală este nu l-am lăsat pe Vlad să umble la foc sau să se bata cu copii sau să fugă după mașini și într-adevăr am dat de câteva ori peste mâna și Fund, dar lucrurile astea le făcea și soțul dar acum nu mai recunoaște. Cam astea sunt greselile pe care le-am făcut dar știu sunt om și mai greșesc. Noi stăm într-o singura locuință 3 familii.Socri (părinții soțului) fratele și familia lui și noi... Îmi este frica ca îmi pierd copilul.Acum o săptămână am fost la psihiatru și mi s-a zis că sunt în depresie. S-a acumulat foarte mult stres și mi s-a recomandat un tratament (Depakine 0.3) și să scap de mediul care m-a afectat. Plus ca sa ne mutam separat de părinții soțului dar el nu vrea deloc.Și mai multe.
Sper să-mi spuneți textul lung și dacă v-am deranjat cu ceva.
Ordonare:
După relevanţă
Adevarul este ca ai actionat total iresponsabil si ai dovedit ca nu esti capabila sa ai grija de copil.
Taiatul pe maini nu este depresie, ci o problema psihica avansata. saritul din masina la fel.
Acestea sunt actiuni de sinucidere si sunt grave, pentru ca tu esti instabila psihic si nu cred ca legea iti va da in grija un copil mic.
Te sfatuiesc sa mergi la un psihiatru si sa faci tratamentul corect ca sa fii capabila sa-ti revii intr-un an -doi, ca sa poti sa-ti cresti copilul.
Mutatul in alta parte implica cheltuieli foarte mari, iar in situatia in acre tu nu muncesti deloc, sotul nu poate platii chiria locuintei, intertinerea, mancarea si tot ce mai este necesar pentru un copilas. Trebuie sa fii realista si sa intelegi ca ai nevoie de ajutor atat mental cat si acasa cu copilasul, momentan avad nevoie de ajutor de la soacra si sotul pentru a creste copilasul.
Imi pare rau sa-ti spun, dar in situatia in care esti, niciun judecator nu-ti poate incredinta tie copilasul.
Fii buna si mai asteapta, dar trateaza-te serios, ca sa poti sa ai grija de tine intai si apoi de un copilas.
RăspundeȘtiu și sunt conștientă ca am greșit dar acțiune cu mână am făcută din furie și din mașină nu am sărit pentru ca el a oprit mașina. Asta sa constat și la psiholog și psihiatru ca nu este vorba de sinucidere. Știu am făcut și eu greșeli.
Răspunde
Iarta-ma ca-ti spun, dar nici un om sanatos la creier nu isi taie mainile la furie.
Este evident ca nu vrei sa accepti problema psihica pe care o ai si care nu-ti va da castig de cauza la un divort, avand toate sansele sa nu poti lua copilul.
Nu are nici o relevanta daca copilul era langa tine sau in alta camera cand te-ai taiat pe maini, ci faptul ca te-ai taiat in timp ce exista copilul, deci nu ai avut discernament deloc.
Stai acolo si fa tratement serios ca sa poti sa te insanatosesti si apoi iti iei servici si bagi divort.
Daca este doar depresie (nu si alte forme de alterare a gandiri: schizofrenie sa zicem) nu are are nicio problema, dar depinde foarte mult de judecator.
E depresie normala breh, nu cred ca din ce a zis ea reiese ca ar fi vreo amenintare la adresa copilului depresia ei.
S-o tăiat de față cu copilul, câteva palme la fund...da, asa e, nimic care sa afecteze dezvoltarea mintala a copilului care e la vârsta la care subconștient percepe anumite lucruri.
Copilul nu era în preajma mea când m-am tăiat era în camera la desene. Și la fund avea Panpars nu în pielea goală.
De la partea în care o zis ca s-o tăiat de față cu copilul am zis no way. N-aș lăsa pe cineva în stadiul asta alături de un copil de 2 ani nici de ar fi părinte.
Ai zis în camera, am presupus ca în aceeași camera.
Nu contează ca îl bați peste pampers sau direct la fundul gol, contează gestul.
Da de ce sa bati copilul ca pana la urma disputa asta e intre voi doi, el, saracul e prins la mijloc cum sunt majoritatea copiilor in astfel de cazuri.
Știu ca așa se vede dar când vine către tine doi oameni mari ( tatăl și socrul) și strigând și amenințând ca dacă nu îi dau mâncare făcută de iei îmi iau copilul și mă rezolvă cu avocați și soțul a mai ridicat manca la mine. În momentul îla asta mi-a venit sa fac doar ca să ma lase în pace. În ciuda faptului ca le-am repetat de mai multe ori să mă lase în pace și nici nu ma ascultau... Sunt multe lucruri care nu am putut aici detalia
Pe lângă asta, mai contează și situația materiala, dacă tu locuiești la ei fiindcă nu ai unde sta sau nu lucrezi, judecătorul va fi în favoarea lui.
Copilul nu l-am bătut... Este altceva când i-am explicat ca nu are voie sa pună mâna în foc și i-am explicat de mai multe ori ca nu are voie și el tot acolo se duce și într-adevăr i-am dat peste mana dar puțin. Și peste curs are Panpars și nu simte nimic.
Am unde locui în afara de domiciliu care stam noi. Într-adevăr eu cu Ia inplinire a 2 ani lui Vlad să înceta indemnizația și sunt în căutare.
Gestul care la făcut și soțul nu numai eu dar el nu mai recunoște.
Cel mai bun sfat e sa mergi la un avocat, sa discuti cu el.
Trateaza depresia cat mai urgent!
IN urma cu cativa ani o mamica cu depresie post natata.Era asa de grav incat nu isi cunostea copilul sau barbatul care venea la ea.DOAR pe mama.Iar copilul era la bunica materna.
Deocamdata nu ai fost decazuta din drepturi.Cauta un avocat care sa te ajute sa iti iei copilasul sa il duci la parintii tai.Te tratezi, apoi bagi divort, le dovesti ca poti avea grija de copil. Daca mama te ajuta in contiunare iti poti gasi si de munca.
Eu zic sa te pui pe picioare, sa scapi de depresie, pleacă din mediul acela toxic dacă asa simți tu ca este, apoi stabilește o înțelegere cu soțul pentru binele copilului. Interesul trebuie sa fie al copilului, el nu are nici o vina. Nu aveți voie sa l loviți, trebuie multa răbdare și sa abordați o altfel de educație, fără violenta nici fizica și nici verbala, va funcționa mult mai bine.
Am încercat să vorbesc dar dacă vorbesc una cu el. Merge la părinți și după ce vine la mine vorbește altceva. El tot asa zice ca dacă ascult de el și de părinți lui va fi totul mai bine pentru mine și ca asa nu va divorța.Dar eu nu pot trai în minciună și obligați și sa îmi fie frica ca va da în mine. Nu zic și eu am făcut greșeli și șanț conștientă și mi-am recunosc dar când și părinți au o atitudinea Violeta ce ce sa fac. Plus ca pana nu se pronunța divorțul și nu pot baga sa pot părăsi domiciul nu pot pleca. Am unde pleca la părinți mei care au un apartament liber și echipat cu de toate.
Eu zic sa pleci la părinții tăi câteva zile asta nu înseamnă părăsire de domiciliu. Dacă vrei sa divorțezi, fa asta. Depinde ce vrei tu sa faci, poți sa te muti cu soțul și copilul în acel apartament care este al părinților tai. Ai mai multe opțiuni, dar tu hotărăști
Am precizat copilul nu era lângă mine... Era în cameră la desene pe telefon... Nu las pune niciodată în pericol.
Si crezi ca gestul pe care l-ai facut a fost unul bun?
Cu un avocat bun se poate ajunge la o intelegere. Daca prin faptele astea copilul nu a fost expus la anumite riscuri sau care sa i se puna sanatatea(fizica cat si mentala) in vreun fel in pericol nu ai de ce sa ti faci griji. Faza cu tinututl cu forta in masina este un argument destul de puternic pentru a decide custodia daca se aduc si probe in aceasta situatie. Chiar si tratamentul de la psiholog iar joaca un rol important aici (stres) dar acum depinde de judecator. In general sitatia e favorabila pentru tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
