Care e parerea voastra despre avort?
Vreau pareri pro si contra

Contra, pentru ca este un suflet si daca esti adolescenta mai bine il dai parintilor sa-l ingrijeasca si, o sa-ti para rau cand o sa realizezi ca este din tine, ca este al tau... si ca il iubesti

Sunt de parerea ca situatiile in care esti nevoita sa avortezi ar trebui evitate, si nu lasate la intamplare.
Sunt "pro" in cazul in care faptul de a ramane insarcinata nu a fost premeditat. Nu sunt de acord in situatia : " eeh, pai am facut sex, dar nu m-am protejat, ca nu raman eu insarcinata"
E totusi o viata; daca se intampla o data, sa zicem ca mai e de trecut cu vederea; dar a2a oara, deja sunt contra la extrem.

Sall. Eu sunt pro. Sunt situati, cand intr-adevar nu merita. Nu ori cine are posibilitatea de a creste si educa un copil. Sau pur si simplu, nu se poate. Motive sunt destule.Pa

Faptul ca femeia poate omora legal, acea viata pe baza unui capriciu este un lucru foarte trist pentru umanitate. Faptul ca atat femeia cat si barbatul doresc sa fuga si sa se ascunda de propriile obligatii fata de copil, dorit sau nu, este iarasi un lucru foarte trist pentru oameni - si un dezastru imens pentru copil.
Mda... cu ajutorul ignorantei poti deveni & parinte.
Deci sunt contra avortului: decat sa iau viata unui copil, mai bine lupt cu viata, sa-i o pot oferi.

Eu sunt contra avortlui un copil trebuiesa aiba viata lui, si daca cineva e prea tanara pentru a avea un copil, sa nu avorteze.

În multe ţări, este o dezbatere aprigă despre corectitudinea sau incorectitudinea înteruperii unei sarcini sănătoase. Atât de mult a fost spus despre această problemă de ambele părţi, adică de cei pro şi cei contra avortului, încât cei din mijloc, care caută clarificare asupra problemei, nu mai ştiu în ce direcţie să se îndrepte.

Fiecare act al procreării trebuie să fie expresia disponibilităţii celor două fiinţe umane implicate de a oferi o ocazie pentru o altă fiinţă umană să trăiască pe Pământ.

Porunca Domnului „Să nu ucizi" rămâne de neschimbat. Aceasta nu se referă numai la luarea non-necesară a vieţii unui alt om sau animal, ci se referă şi la distrugerea fără rost a oricărui lucru viu.

La fel, unele cuvinte din jurământul lui Hipocrat sunt interesante: „...Nu voi da nici un medicament mortal nimănui dacă mi se cere, nici nu voi da asemenea sfat, şi, de asemenea, nu voi da unei femei ovule pentru a induce un avort", iar Hipocrat este recunoscut drept un tată al medicinei. Însă versiunea originară a Jurământului Medicului din 1948 are, printre altele: „Voi păstra cel mai mare respect pentru viaţă din momentul concepţiei;..."

Dar ce facem daca nasterea ar trebui sa aiba loc în urma violului? Este privită mai clar atunci când se pune simpla întrebare: Crima tatălui elimină dreptul copilului său de a trăi? Se tine foarte mult cont de părerilor pe care societatea le ţese în jurul unor asemenea situaţii.

In final ne este permis noua sa hotaram daca copilul trebuie sa traiasca sau nu?

Vrem doar sa mentionam faptul ca orice cuplu ale cărui structuri genetice sporesc riscul de a naste un copil bolnav poat ţine cont de faptul că dragostea, şi nu copiii, fac o căsătorie. In acest caz ar fi bine sa ia în considerare alte opţiuni, ca adopţia, de pildă.

Depinde de situatie! Este un lucru absolut oribil si de neiertat sa avortezi un copil fara motiv desi stii ca ai destula situatie materiala si financiara. Asta s-ar numi prostie, egoism, inconstienta. In acest caz eu sunt cu totul contra.
Insa in unele cazuri poate fi vorba de un lucru foarte serios la care trebuie sa gandesti constient. Poate este o sarcina care pune in pericol viata mamei si automat si cea a bebelusului, sigur in momentul acela mama nu s-ar mai gandi la ea ci doar la copil insa daca este o situatie extrem de grava atunci trebuie gandita situatia. Bine in aceasta situatie s-ar ajunge la mai multe acorduri nu numai la cel extrem insa acesta a fost un exemplu. Poate parintii au gena a unei boli genetice grave pentru care exista cu greu un tratament sau poate nu exista deloc, si atunci ar trebui sa-l lasam sa se chinuie pentru tot restul vietii? Poate parintii nu au situatia materiala si finaciara favorabila cum se intampla mai des din pacate in zilele noastre si nu-i pot oferi tot ce-i trebuie si cu atat mai putin tot ce-si doreste, sigur, ca atunci cand va creste poate sa-si cladeasca singur o viata mai buna insa pana atunci mai pot interveni multe lucruri la care ei nu se pot astepta, si de aceea trebuie gandita bine si aceasta decizie. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit prin ce am scris aici, vreau doar sa spun ca fiecare decizie in viata trebuie mai intai dezbatuta serios inainte de a fi pusa in aplicare, insa in acest sens este vorba despre o viata cu care nu te poti juca doar fiindca iti doresti din tot sufletul un copil. Si de aceea spun ca depinde de situatie cum am spus la inceputul raspunsului in acea situatie as fi cu totul si cu totul contra, insa la celelate exemple spun doar ca trebuie gandite foarte serios toate posibilitatile inainte de a lua o astfel de decizie pentru ca apoi sa nu ramanem coplesiti de situatie.

Clar CONTRA

fara explicatii

Eu sunt de parere ca un copil nu ar trebui sa fie conceput sau sa se nasca daca nu i se poate oferi strictul necesar si o crestere buna. Decat sa-i fie un chin toata viata, sa fie umil, sa se simta inferior altor persoane si sa-si blesteme viata, mai bine se evita...

@MANDY, am sa dezvolt raspunsul anterior ca sa pricepi si tu ca nu este chiar asa de stupid cum crezi. De fapt, nu este stupid deloc!
Insuficientele materiale si intelectuale provoaca in timp inferioritate si umilinta! Insuficientele materiale ii da omului imaginea de neplacut si inconfort. Clar! Insuficienntele materiale iti ingreuneaza viata si te limiteaza. Clar! Insuficientele materiale(comestibile) neglijeaza corpul("Mens sana in corpore sano"). Clar! Insuficientele intelectuale opreste omul de a lua decizii corecte, de a-si face o cariera care sa-i asigure o existenta modesta, de a oferi o crestere buna urmasilor. Clar! Daca nu ma crede cineva sa spuna si am sa dezvolt.
Copiii la care le lipseste strictul necesar si o crestere buna(insuficienta intelectuala), la randul lor, nu vor putea oferi strictul necesar si o crestere buna urmasilor lor(in general). Cunoasterea si inteligenta te fereste de greseli, in schimb, prostia te impinge la greseli. Copiii cu insuficiente intelectuale, la randul lor, vor face aceleasi greseli, vor face copii din greseala(in boscheti, sau in aventuri de o noapte).

Poti avea insuficiente materiale si cu parintii alaturi si fara
de ce sa omori un copil nevinovat cand il poti da la casa de copii? multe femei care au vrut sa avorteze si s-au razgandit, acum se pot bucura de decizia luata. de ce?

pentru ca asa e soarta copilul care trebuia sa fie ucis, acum e in viata si e foarte inteligent sau are capacitati exceptionale.depinde de caz!

saracia nu e un motiv suficient pentru a ucide

@MANDY, casa de copii nu este o solutie! Am cunoscut multe persoane care au crescut la casa de copii. Strainii nu pot lua locul parintilor, copiii au nevoie de parinti! Tu te-ai simtit vreodata singura, ai simtit ca nu esti iubita de nimeni, ai simtit vreodata ca viata ta nu are rost, te-ai saturat vreodata de viata? Gandeste-te ca, probabil, copiii ce cresc la casa de copii simt aceste stari neplacute de 10 ori mai des decat tine. La casa de copii esti batut, furat, umilit etc. Aproximativ 90%(poate chiar mai mult) dintre copiii crescuti la casa de copii sunt cu insuficiente intelectuale. Ei vor avea o viata foarte grea si la randul lor nu vor fi destul de capabili sa ofere strictul necesar si o crestere buna urmasilor lor.
Femeile care s-au rasgandit si au dat nastere unui copil este normal sa se bucure de decizia luata, in caz contrar femeile respective nu s-ar putea numi mame. Odata avut copilul apar sentimentele, trairile impreuna(mama si copil), deci femeile care s-au razgandit de a face avort, nu mai pot sa le para rau, ca asta ar insemna sa nu-si iubeasca copii, iar daca nu iti iubesti propriul copil, nu te poti numi om. Femeile care au vrut sa avorteze si s-au razgandit se pot bucura de decizia luata, adevarat, dar asta nu inseamna ca au luat o decizie buna(in toate cazurile). Intrebarile si nesiguranta apar cand femeia afla ca este gravida, iar dupa o perioada dispar(se obisnuiesc cu gandul), indiferent de hotararea luata - sa pastreze copilul sau nu. Un copil inseamna responsabilitate, iar cand femeia afla ca este gravida isi pune intrebari precum: "Pot sa-i ofer copilului un acoperis, un mediu si o ambianta in care sa creasca, pot sa-i ofer strictul necesar, am rabdarea necesara, sunt capabila de a creste un copil etc."
Eu numesc decizie buna de a da nastere unui copil, cand acel copil primeste educatia si atentia necesara cand atat mama cat si copilul sunt multumiti, cand copilul a dobandit capacitatile intelectuale necesare pentru a-si asigura un trai decent. Cand copilului viata ii devine un chin, sau copilul devine un ratat, parinti copilului sunt de condamnat(sunt cazuri multe).
EU nu pricep cum ai obtinut tu convingerea ca avortul este crima. Probabil te-au convins prea-credinciosii. Daca gandim ca avortul este crima, in mod normal, trebuie sa incadram si masturbarea sau orice protectie sexuala la crima, iar incazul asta toti am deveni criminali. Si spermatozoizi sunt vii, si ei sunt copii in devenire. Prea-credinciosii vorbesc, dar nu se tin de fapte, la majoritatea credinciosilor(nu toti!) numai gura-i de ei, nu isi urmeaza convingerile. Si credinciosii se protejeaza sexual, in caz contrar in majoritatea familiilor de credinciosi ar fi un numar intre 5 si 20 de copii.
Precizez, eu m-am referit doar la cazurile cand copiilor nu li se poate acorda strictul necesar si o crestere cat de cat buna. Nu toate femeile care avorteaza, sau care se rasgadesc... intra in aceasta categorie.

Alphawolf, intr-o societate in care se accepta sexul liber, iar morala este considerata o extrema, unde a trai doar pentru tine insuti pare sa nu aiba nici un fel de consecinte, este important sa stim ca intotdeauna fiecare plateste un pret pentru actiunile sale.
In rest sunt de acord, cand faceti, spre exemplu, un copil, importanta e bunastarea lui, nu schimburile meschine si furioase dintre donatorii de sperma, respectiv ovul.

@Victoria, de acord. Totusi, libertatea trebuie sa existe, nu putem cenzura. Problema este din educatie, din nepasarea parintilor, sau din incapacitatea lor de a oferi o crestere buna copiilor lor. Lipseste gandirea matura, cunoasterea si inteligenta. Parintii ar trebui sa-si indemne copiii sa se puna cu burta pe carte, fara a le da ocazia sa faca copii(timp cat sunt nepregatiti). Parintii, in majoritatea acestor cazuri, sunt nepasatori, indulgenti si inconstienti.

Si e bine si e rau

CONTRA clar! cum sa omori un copil nevionovat din cauza ca femeia/fata/adolescenta respectiva nu a putut staaaa la locul ei! eeeee se poate si sa pierzi copilul dar fara sa vrei!(secret:matusa prietenei mele i s-a intamplat dar nu intentionat logic)deci cele care o fac intentionat fac ceva cumplit de gresit!

08-Iunie-2016

Buna tuturor!
Recent, am adaugat o experienta noua portofoliului meu, si as vrea sa o impartasesc cu voi. Pentru ca nu am gasit informatii utile, cat de cat recente pe internet, atunci cand am trecut, prin ce-am trecut, m-am gandit sa vi le ofer eu, voua, celor care acum reluati procesul acesta care pare sa nu se mai opreasca.
Am 20 de ani, sunt studenta in Bucuresti la facultate, si pentru putin timp am intrerupt anticonceptionalele, pentru ca am fost nevoita sa urmez un alt tratament, sa imi tratez o mica infectie. In acest timp, am ramas insarcinata. Eu si prietenul meu, am mai pus problema asta pe masa si inainte sa se intample asta, insa inainte, totul parea asa..detasat, atat de simplu: "facem rost de bani, facem avort si mergem mai departe", cumva, asa gandeam amandoi, desi niciunul nu o spunea cu voce tare. Asta inainte. Inainte sa se intample cu adevarat. In momentul in care am aflat ca sunt insarcinata (dupa 4 teste de sarcina, toate au iesit pozitiv), pot sa spun ca nu am simtit nimic, nimic in mine nu parea sa se fi schimbat. Emotional, rational, de nicio natura. Apoi..valuri de emotii m-au lovit, i-am spus si lui (nu stiam sigur daca sa ii spun sau nu, cumva, simteam ca nu ar trebui sa il implic si pe el in asta), urma sa luam o decizie. Suntem amandoi studenti, 20 si 21 de ani, fara niciun fel de venit sigur financiar, fara casa proprie, fara niciun fel de stabilitate. Ceva timp am rumegat amandoi, am plans, ne-am zbatut cu ideea ca trebuie sa apelam la intreruperea de sarcina. Niciunul din noi nu voia sa faca asta, dar pana la urma asta am decis.
Am facut rost de bani si mi-am facut o programare la doctor pentru ecograf. Am fost la Clinica Marie Stopes, ecograful a costat 100 de lei iar doua zile mai tarziu am fost programata pentru intreruperea de sarcina. Cele doua zile au trecut ca orele, si a venit si momentul sa merg mai departe cu intreruperea de sarcina prin aspiratie. Am optat (sau mai degraba medicul obstetrician a optat, cumva, fara sa ma consulte) pentru anestezie generala, am platit 700 de lei (ei au pachetul acesta, daca iti faci ecograful la ei si continui cu intreruperea de sarcina tot la ei, costa in total 800 de lei, daca iti faci ecograful in alta parte, doar intreruperea de sarcina costa 800 de lei)
Sarcina mea era la inceputul celei de-a 7a saptamanii. Am intrat, m-a anesteziat si m-am trezit doua ore mai tarziu. Ma durea putin burta, insa eram foarte ametita de la anestezic, au avut grija bine de mine. In zilele ce au urmat, durerile au persistat la o intensitate muult, mult mai scazuta decat cea initiala doar.2 zile, cred. Sangerari am avut incepand cu a2a zi, putin insa, mult mai putin decat la menstruatie. Nu doare, nu ti se intampla nimic. Cam atat fizic.
Nu mi-a fost usor deloc sa iau aceasta decizie, dar stiam ca daca o sa continui cu sarcina nu o sa ii pot oferi tot ce trebuie copilului meu. Nu a fost o decizie buna sau rea, a fost pur si simplu o decizie. Acum imi pare rau, cand am iesit din clinica (in aceeasi zi, pe picioarele mele, alaturi de prietenul meu) am simtit fizic, si apoi emotional, cum ceva din mine s-a desprins. Nu pot sa descriu sentimentul, dar inca il mai am si stiu ca nu o sa dispara. Stiu ca daca as fi vrut, as fi intors lumea pe dos pentru copilul meu. Dar nu am simtit ca acum este timpul pentru noi sa fim parinti. M-am atasat foarte mult de ‘el’ cat timp am fost conectati. Impartaseam tot timpul orice, cu el. Gandeam, simteam, ca o mama. Inconstient, devenisem o mama.
Lucrurile, din exterior, par sa fie la fel. Parem sa ne continuam vietile la fel. Alti oameni in afara de noi doi, nu mai stiu despre asta si mi-a fost greu sa iau contact cu exteriorul dupa ziua respective. Fizic sunt bine, urmeaza controlul dupa 2 saptamani, eram foarte speriata pentru ca citisem, si eu si prietenul meu, pe internet, toate porcariile, imi era atat de teama incat cand am intrat in cabinet, in Ziua Z, am inceput sa plang de emotie. Am intrebat-o pe doctorita daca o sa ma mai trezesc, a ras. Eram foarte speriata ca mi s-ar putea intampla ceva, nu eram pregatita sa mi se intample ceva. Cand am iesit, am inteles ce mi se intamplase, si nu mai puteam face nimic. Nimic nu ar fi fost mai rau decat asta.
E decizia ta, insa, spun ca daca e sa ajungi aici, gandeste-te foarte bine, elimina toate optiunile, vezi ce contrabalanseaza. Nu va lasati judecate, nu va fie teama, am inceput sa plang intr-o zi cand am citit o poezie ce spunea povestea unui ‘copil ucis de lama’ (povestea avortului), se numea "tipatul mut" sau asa ceva. E o viata, si tu esti o viata. Sa nu iei o viata in defavoare alteia, e tarziu cand ajungi aici.
Imi pare rau ca am facut asta, daca ar fi sa o fac din nou, as face-o diferit. Imi lipseste.