Ce credeți despre conștiința acelor oameni care au slujit securitatea în anii comunismului, în special prin anii '50? Au încercat ei să-și înăbușe glasul conștiinței, în cazul că aveau totuși o conștiință? S-au simțit mai târziu mustrați în sinea lor, după ce și-au dat seama de adevăratele activități ale acelei instituții? Au regretat că au spus un "da" atunci când au fost racolați? Sau au încercat să se autoamăgească, căutând justificări și dând vina pe alții? Mă refer în special la cei care au participat activ la arestarea și executarea a mii și mii de oameni.

Mulți au slujit Securitatea din idealism. Să vezi un interviu al lui Brucan în care vorbește de cât de fanatic era la tinerețe, că dacă ar fi rămas ca atunci l-ar fi omorât pe jurnalistul care i-a pus întrebarea.

"Au încercat ei să-și înăbușe glasul conștiinței"

pentru ei pentru cuvantul "constiinta" au o singura reactie:
CE E AIA?!?

Ei nici nu stiau ce e aia constiinta deoarece securistii in general erau oameni fara scrupule si sadici.
Si multi care au fost securisti erau in general golani de cartier, ofiteri rusi, evrei sau romani instruiti in URSS si care au intrat in tara dupa 23 august 1944.Si mai erau si oamenii care voiau sa abia bunastare si statut social puternic si au ales sa fie turnatori.
In anii 50 sentimentul national era cat de cat puternic si niciun om cu principii puternice nu ar fi aderat la securitate.

Mustrați în sinea lor sau nu. Sper că ca toții criminalii să ardă veșnic în iad

S-au descurcat prinsi in situatia de la vremea respectiva, nu stiu pe careva sa se fi aruncat in gol sa se purifice, dar sa fie sanatosi oricum acum ii cam cauta pe toti ALA cu coasa si ce-i DUPA o sa vada ei daca au ales bine or ba.