Hristos a înviat!
Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite și, istoric, foarte contrastate, sau chiar, după comentatori precum istoricul Stephane Courtois, contradictorii:
- o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate privată, și care are scopul de a realiza o societate egalitară;
- o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem;
- un regim politic care se revendică „comunist", „socialist", „republică populară" sau „democrație populară", în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea excluzivă a unui singur partid, zis „comunist", „socialist" sau „muncitoresc", iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.
Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic.De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat averea colectivului.Filozofia Sfântului Ioan Gură-de-Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură-de-Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini.
Platon a enunțat în „Republica" sa, unele principii asemănătoare cu cele folosite de comuniști pentru a atrage simpatia poporului și a prelua puterea, dar spre sfârșitul vieții s-a răzgândit, schițând, în „Legile" sale, o republică centrată pe proprietate și familie.O astfel de formă de organizare socială, bazată pe sintagma de mai sus, de-a lungul istoriei a mai fost încercată în epoca modernă. Se poate da chiar exemplul românesc al Falansterului de la Scăieni (județul Prahova) de la jumătatea secolului XIX. Sau mai nou, organizarea chibuțurilor din Israel pentru noii imigranți.La origine, Liga Comuniștilor, fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți, a fost o organizație comunist-creștină. Karl Marx, membru al acestei organizații, a apostaziat de la caracterul creștin al organizației, transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu ideologie materialistă și atee, care explică, prin „lupta de clasă", că fără folosirea violenței revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul". Karl Marx a arătat mecanismele economice şi sociale prin care religiile domină conştiinţa popoarelor, cui foloseşte acest drog.
Paşte Fericit!
Pa-pa.
O utopie, orice încercare de a pune în practică acest sistem nu a dus decât la instaurarea unor dictaturi criminale.
COMUNÍSM s. n. 1. Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii societății comuniste. – Din fr. communisme.
Sursa : -DEX
Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite și, istoric, foarte contrastate, sau chiar, după comentatori precum istoricul Stephane Courtois, contradictorii:
o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate privată, și care are scopul de a realiza o societate egalitară;
o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem;
un regim politic care se revendică „comunist", „socialist", „republică populară" sau „democrație populară", în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea excluzivă a unui singur partid, zis „comunist", „socialist" sau „muncitoresc", iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.
Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități.[1], sintagmă a preluată (aproape literal) din Noul Testament.[2][3] Comunismul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică.[4][5][6][7][8][9][10][11][12] Această idee le-a fost dată de Isus.[13] De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat averea colectivului.[14][15][16] Filozofia Sfântului Ioan Gură-de-Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură-de-Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini. [17]
Platon a enunțat în „Republica" sa, unele principii asemănătoare cu cele folosite de comuniști pentru a atrage simpatia poporului și a prelua puterea, dar spre sfârșitul vieții s-a răzgândit, schițând, în „Legile" sale, o republică centrată pe proprietate și familie. [18]
O astfel de formă de organizare socială, bazată pe sintagma de mai sus, de-a lungul istoriei a mai fost încercată în epoca modernă. Se poate da chiar exemplul românesc al Falansterului de la Scăieni (județul Prahova) de la jumătatea secolului XIX. Sau mai nou, organizarea chibuțurilor din Israel pentru noii imigranți.
La origine, Liga Comuniștilor, fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți, a fost o organizație comunist-creștină. Karl Marx, membru al acestei organizații, a apostaziat de la caracterul creștin al organizației, transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu ideologie materialistă și atee, care explică, prin „lupta de clasă", că fără folosirea violenței revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul". Karl Marx a arătat mecanismele economice şi sociale prin care religiile domină conştiinţa popoarelor, cui foloseşte acest drog.
Joker3134 întreabă: