Ce este Romania, un stat sau o tara?

Sunt sinonime cuvintele...
STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul si populaţia asupra cărora îsi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus si controlat de stat1, care aparţine statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. - Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. 'etat).
Sursă : DEX'98 (39413) - LauraGellner
T'ARĂ, ţări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic într-un stat; p.ext. stat. ◊ Expr. Tara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără sa dea seamă cuiva. (Fam.) Te joci cu ţara în bumbi? formulă prin care se atrage atenţia cuiva că greseste atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colţ de ţară = a valora foarte mult. A pune ţara la cale = a) a conduce, a administra o ţară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competenţa necesară; p. ext. a discuta multe si de toate. (Pop.) A se duce la ţară (sau în ţări) = a se duce în lume. Tara e largă = esti liber să faci ce vrei, să pleci unde vrei. La colţ de ţară sau la mijloc de masă si la colţ de ţară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau sapte) mări (si) peste nouă (sau sapte) ţări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în ţară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (Fam.) A sta prost (sau rău) cu ţara = a nu avea bani. Tara nimănui = a) (în basme) ţară fără stăpân; b) spaţiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ţinuturi) Tara Românească, Tările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică si administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ţinut, teritoriu. ♦ Ses. 3. Locul în care s-a născut sau trăieste cineva; patrie. 4. (În opoziţie cu oras) Mediu rural, sat. ◊ Loc. adj. De (sau de la) ţară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei ţări (I 1); popor; naţiune; p. ext. oameni, lume. ◊ Expr. A afla târgul si ţara = a afla toată lumea. A se pune cu ţara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (Înv.) Populaţie de la sate; ţărănime. [Var.: (înv.) ţe'ară s.f.] - Lat. terra.
Sursă : DEX'98 (19470) - zorzonel
Poti alege ce varianta vrei...