Situatia nu e roz. Iti spun si de ce. Persoana care a facut testamentul, pentru a da casa respecive fiicelor sale, era, in timpul vietii, inca proprietarul casei, asa ca avea dreptul sa faca ce dorea cu ea. A vandut-o, dar cumparatorii sunt protejati, ei nu pot fi atacati de fiice. Ele ar mai putea obtine eventual valoarea de pe casa respectiva, dar... e discutabil. ai nevoie de un avocat f bun (deci e relativ), de timp, bani si nervi...
Nu mai e valabil. Un act valabil ulterior (actul de vanzare-cumparare) anuleaz toate actele anterioare care il contrazic. Practic omul s-a razgandit, si-a vandut proprietatea de care putea dispune cum vroia, prin urmare testamentul este anulat, la moartea lui neputandu-se introduce in masa succesorala un bun pe care nu il mai detinea.
Proprietarul are dreptul de a dispune de proprietatea lui. Totodata, testamentul poate fi oricand modificat de cel care-l lasa.
Testamentul ramane valid si dupa vanzare, dar...nu va avea obiect!
In cazul ca, cele doua fice pot demonstra existenta contravalorii casei sau bunuri cumparate etc din pretul primit pentru casa vanduta, atunci pot formula pretentii, dar cu sanse reduse (in functie de dovezi depuse).
Daca testamentul a fost legalizat de un notar, vanzarea este nula. Pentru mai multa siguranta, accesati www.dreptonline.ro si puneti intrebarea acolo Va va raspunde un avocat.
Faci testament(lasi casa) ..nu mori...vinzi casa...mori...e ''valid testamentu dar nu mai ai ce casa sa lasi dddaaaaa
Testamentul este un act esenţialmente revocabil, astfel încât orice act de înstrăinare a unui bun lăsat prin testament făcut de testator în timpul vieţii reprezintă revocarea legatului testamentar prin care s-a lăsat fiicelor moştenire casa respectivă.
Astfel încât se disting două situaţii:
1. Dacă legatul respectiv a fost întocmit înainte de a înstrăina imobilul, în speţă testatorul cunoştea că prin vânzarea acestuia testamentul va rămâne fără obiect, atunci lucrurile sunt clare: legatul cu titlu particular este revocat.
2. Dacă testatorul înstrăinează imobilul şi, cu toate acestea, ulterior lasă prin testament casa respectivă fiicelor se impune analiza următorului element: convingerea intimă a testatorului cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului obiect al legatului cu titlu particular în momentul întocmirii testamentului. Astfel, dacă testatorul era convins (din diverse motive, cum ar fi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare) că imobilul se află în continuare în patrimoniul său, şi deci, că el este proprietarul imobilului, atunci testamentul este valid, cu menţiunea că bunul lăsat prin testament va fi înlocuit cu alte bunuri (bani, de ex) care să acopere valoarea casei respective.
anonim_4396 întreabă: